duminică, 30 decembrie 2012

POEM ÎN ALBUL TRUISMULUI


prefer gelozia ioanei oricărui public infantil
ştiu că indiferenţa mea îi pare un truism
am despărţit durerea
în milioane de celule seci
virginele mioape au rămas suspendate între vagoanele de clasa a doua
şi nopţile în care toţi necredincioşii au nevoie
de motivaţii sangvine
sacralitatea se risipeşte în teorema lui lagrange
prefer gelozia ioanei
cuvintele ei descoperă locurile intime unde pot poposi
open invitation fără consecinţe
alb suprapus albului
Eduard Dorneanu
Mălini, 29 decembrie , 2012





Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului. 

vineri, 28 decembrie 2012

ALUNECĂRI DE ADEVĂR

livia şi-a dorit de crăciun fetuşi mahmuri şi emailuri însiropate
a achitat nota de plată cu iniţialele cadavrelor din mesageria vocală

tatăl vitreg al omului de zăpadă epileptic
i-a făcut rost de o fiolă care conţinea pronume interogativ-convulsive
rezumate cu accidentele degetelor mijlocii
corespondenţa imaginară a sticlei de spirt medicinal

alcoolicii de noaptea a opta s-au deghizat în mântuitori polari

livia întinde piciorul pentru a fi încălţată cu una din cărţile de rugăciune
ale noului şi vechiului moft

urmează alunecările de adevăr
am timp să ascund nuditatea iubitei
în obscura emfază
a punctelor de suspensie

Eduard Dorneanu
Mălini 27 Decembrie 2012


Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.  

vineri, 21 decembrie 2012

CULORI PRIMEJDIOASE


respiraţia ta este violet episcopal
paharele pline cu remy martin dezbracă parţial
inocenţa
buzele roşii caută alb de plumb
nu încă spui
trebuie să îţi îmbraci pomul roditor în negru de cerneală
pe urmele diavolului pot călca doar orfanii
tu ştii
bine răspund eu
îmbracă-mă în culorile primejdioase ale extramundanului
ca pe un verb cu o supradoză de eres.

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.  
Eduard Dorneanu
Mălini 17 decembrie 2012

CAPTIVI



vineri
ritualul arde morfemele sacre

dragostea ne transformă în consumatori captivi
cameleonismul oglinzilor măreşte insecuritatea emoţională
comunicăm telepatic cu satirii şi prestidigitatorii cronofagi
deszăpezim spirale imprecaţii eufonii

vineri
zăpezile acoperă a cincea sacralitate
albul arde inocenţa cifrelor virale
cenuşa este împărţită iterativ calendarelor laice

Eduard Dorneanu
Mălini, 21 Decembrie 2012

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului. 

duminică, 16 decembrie 2012

CONVERTIREA TĂCERII


pereţii te dezbracă de infirmitatea sentimentală a hainelor
urmează convertirea tăcerii
atingi cu pleoapele începutul lumii
reproducem teatral obsesia Casandrei pentru Prius-Neoptolem
emisiile emoţionale sunt percepute ca o formă manieristă
de eludare a stărilor narcisiste
mâinile mele ard pe jumătatea iraţională a cascadei
ars erotica spui asemeni umbrelor de pe tavanul veşniciei
de şaisprezece ori da răspund cu ochii deschişi
chiar acum inund galeriile cu partea din mine
care este gata să se răsucească până la beţie
în carnea altarului
noaptea ne dezbracă de grandoarea viselor suicidare
chemarea rugului  uneşte singurătaţile
Eduard Dorneanu
Mălini, 15 decembrie, 2012

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului. 

PROTECTORUL LINIILOR FRÂNTE


marga s-a căsătorit cu un telefon mobil care suferă de partenofobie
din cauza apelurilor cu număr necunoscut
rudele apelează la sintagme erotico-maniacale 
şi refrene îmbibate cu alcool triplu rafinat

andrada a abandonat cursa regulată
spre capitala sentimentală a estului nimfo-decadent
piloţii împart resturile rămase din copia începutului lumii
negarea dă vulnerabilitate accentuată secundelor
şi redefinește durerea preludiului

martorii paşilor se încolonează alături de protectorii liniilor frânte
sărutul sfintei păcătoase îmi arde zăpada din pragul uşii
numele femeilor înlocuiește pânza de păianjen dintre stelele impare

numărătoarea paralelă a sfârşiturilor de lume
începe cu uitarea ta.

Eduard Dorneanu
Mălini, 12 decembrie 2012

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului. 

luni, 10 decembrie 2012

7,63 ( Plictiseală postelectorală)


Iarna aprinde candele sfinte pentru fiecare suflet rătăcit. Fântânile părăsite îşi primenesc izvoarele cu lacrimile îndrăgostiţilor. Animalele de pradă hoinăresc de la o tristeţe la alta. Sângele dimineţii spală ochii cerului. Ecoul viselor risipeşte inocenţa. . .
-Cu cine ai votat, întreabă Marga? Sper că de data asta ai fost la vot. Mereu cauţi motive pentru a nu participa la astfel de evenimente.Îţi aduc imediat o ciocolată caldă. Vin cât ai spune bum-bum.
Marga pleacă în bucătărie. Deschid televizorul şi urmăresc rezultatele parţiale ale votului parlamentar. Ukla, căţeluşa Margăi întră în sufragerie şi mă priveşte curioasă . Nu aş fi vrut să ajung în Suceava astăzi dar am fost nevoit să cumpăr unele produse care nu există la vânzare în magazinele din Mălini. Poate că nu trebuia să o sun pe Marga, asta da. Acum este prea târziu : aştept să beau ciocolată caldă şi evit să mângâi pe Ukla care a început să mârâie.
-Uite, ciocolata, spune Marga. Cu cine ai votat, că doar nu este un secret?
-Eu am votat în colegiul numărul 5. La Mălini au fost alţi candidaţi, nu tot aceiaşi ca în municipiul Suceava.
-Da, dragă, alţii. Dar aparţin  aceloraşi partide. Nu?
-Sigur. Am votat pe reprezentatul focilor pubere şi pe o doamnă care promitea că va sprijini  emanciparea etnicilor ecuadorieni.
-Da’ ce, sunt ecuadorieni în Mălini?
-Nu sunt, dar ideea este bestială.
- Tu faci mişto de mine, Eduardule.
-Nuu. . .Hai nu te supăra. Se anunţă vremuri prospere în satul meu. Toţi ecuadorienii vor să emigreze şi să-mi devină consăteni.
Marga râde.Numele ei real este Marghioala dar îi este ruşine cu el, aşa că se foloseşte de un substitut relativ al acestuia.  Ea este o femeie grasă, proaspăt vopsită roşcat ( nu o prinde culoarea deloc), are obraji albi, dolofani, mult lăsaţi, buze groase, rujate violent. Poartă ochelari cu lentile uriaşe, probabil a sfatuit-o cineva că o pereche de ochelari de tipul acesta ascunde faptul că este grăsuţă.  Se îmbracă aproape numai în negru iar fotografiile îi surprind, în general, doar faţa. După ce s-a îngrăşat, Marga a devenit foarte rea cu lumea din jur. Orice aluzie la greutatea ei corporală declanşează seisme, iar atitudinea acesteia devine extrem de ostilă. Soţul ei lucrează undeva prin Africa şi trimite acasă suficienţi bani pentru ca Marga să îşi poată permite să consume dulciuri în cantităţi industriale.  De ceva timp s-a împrietenit cu nişte tineri care au simţit că, dacă o laudă, pot obţine anumite avantaje: mese abundente la restaurante de lux, mici daruri şi chiar intervenţii la anumite nivele care să îi ajute într-o eventuală pseudocarieră.
-Povestea un tip agramat despre tine, că ai inventat tomberonul cu deschidere pe partea dreaptă, glumesc eu gata să primesc o scrumieră în cap.
-Unde ai auzit asta?
-La ştirile CNN. Te superi?
Marghioala-Marga nu se  supără. Aduce o tavă plină cu dulciuri şi începe să înfulece de parcă apocalipsa urmează să aibă loc în câteva minute. Muşcă dintr-o savarină şi îi curge din gură o zeamă cleioasă. Ukla îi linge mâinile.
-Nu mă supăr, răspunde ea. Multă lume mă invidiază.
-Pentru ce, întreb eu sincer uimit?
Marga mormăie ceva despre idealuri, speranţe, căutări. Se apropie de mine şi îmi şopteşte fraze îndrăzneţe, vulgare chiar.
-Nu îmi placi, Marghioala, îi spun oarecum trist. Nu te supăra. Îmi pare bine că ne-am văzut dar acum plec.
-Nu mă cheamă Marghioala ci Marga.
-Dacă în cartea de identitate scrie Marghioala, aia eşti. Cum eşti strigată de paraziţii care trăiesc de pe urma ta sau de căţeluşă nu mă priveşte.
-Te rog nu pleca, încearcă ea un ultim asalt.
- Mai bine mă arunc pe fereastră, îi spun alergând către uşă. Paaa, miss Piggy !
-Nesimţitule, ţipă Marghioala în urma mea.
În faţa blocului, puştanii cartierului se bucură de prima ninsoare. Zâmbesc şi plec departe de blocul în care locuiesc o femeie grasă şi o căţeluşă care latră doar după ce primeşte mâncare specială.
Animalele de pradă caută locuri noi în care urletele lor pot fi confundate cu strigătele de ajutor. Ecoul viselor risipeşte inocenţa. . .

Eduard Dorneanu
Mălini, 10 decembrie, 2012


Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului. 

sâmbătă, 8 decembrie 2012

GOTHIC 33


tranchilizantele decapitează cerul religiei metise

cadavrele pătează nuditatea întrebării

ne cunoaştem durerile până aproape de sacramental

lapidarea cognitivă dă plusvaloare demitizării


profetul înoată prin sângele gros al lupanarului sofist

cei născuţi în penumbra trădărilor sacre

primesc binecuvântarea primului sinucigaş

Eduard Dorneanu
Mălini,8 decembrie,2012


Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului. 

joi, 6 decembrie 2012

ABISUL DORINŢEI


la recepţia hotelului doi africani fumează pipă
silicoanele loredanei hipnotizează arbuştii ornamentali
şoaptele de cupă pensionarii lacomi de ţigări la bucată
caut o cameră cu un singur pat din care să putem viziona
stripteasul moşilor care aduc cadouri prostituatelor dependente
de rezultatele negative ale echipei moroka swallows
îmi pot permite să achit factura în avans pentru câteva decenii
airbagurile veşniciei vor funcţiona perfect în perioada intimă a căutării
urc gândindu-mă la provocarea zenitală a fumului jertfei
treptele decriptează superficial literele de pe coapsele zeiţei
o mângâi fără să evit gesturile explicite
uşa camerei face o reverenţă ticăloasă
rămaşi desculţi în abisul dorinţei ne dezbrăcăm pe rând
de întrebările celorlalţi
Eduard Dorneanu
Mălini, 5 decembrie, 2012




Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului. 

miercuri, 5 decembrie 2012

4x0


orfanii din afişele electorale anunţă declamativ
că ducesa de Kent a rămas însărcinată
vestea a înconjurat  ,,Vizuina lupului” a cules eşarfele târfelor
plasate strategic de gnomii bâlbâiţi pe ferestrele stabilimentului depresiv
şi a aruncat în apele uzate ale patriotismului
substantive comune adunate din satele cu status apocaliptic
degetele Domnului sunt strânse în cutii transparente
teoria haosului este contestată de mesageria vocală
primarul sectorului ,,beta” dansează step agitând sticla de Courvoisier
măi,, mister gisăs autohtonicus”
trecerea de la ţuică la băuturile fine se face treptat
întâi îţi părăseşti iubita pentru cazinoul cămătarilor poligloţi
apoi găureşti tavanul fals al bisericii pentru a vedea culoarea infinitivului
abia spre sfârşit intri în atmosfera franţuzită a cameleonilor
săptămâna asta fiecare drum duce la masa săracilor
promisiunile ridică munţi de umeri şi sprâncene
refractar la iertare şterg numerele de telefon din agenda electronică
aşa da
acum pot să ocolesc gropile comune din cabina de vot
Eduard Dorneanu
Mălini, 5 decembrie, 2012






Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului. 

luni, 3 decembrie 2012

7,63 ( Iarnă şi canibalism apostolic )


Ninge. Fulgii se ascund sub pietre, în verdele tuiei sau se prefac în stropi de apă sfântă.  Îngeri obosiţi acoperă mormintele proaspete cu urmele animalelor abandonate de stăpâni.  Sunt la fel de trist ca Iisuşii prinşi în cătuşele sacrului de semnele încrucişate ale minciunii.  Ninge.  Obrajii îmi ard sub sărutul vitreg al iernii.  Statuile martirilor plâng împreună cu păsările rămase fără cer. Se aud cuvintele Domnului rostite pe sărite de către oameni pătaţi cu vinul de împărtăşanie.
Ajung la Renate la ora când ea serveşte cea de-a patra cafea. După moartea Fridei, Renate a slăbit mult, a devenit sensibilă la orice gest sau vorbă şi mai ales a început să se îndoiască de fidelitatea  prietenilor ei. O găsesc îmbrăcată sumar. Mă sărută pe obraz. O simt neliniştită şi tristă.
- Ce faci, Renate? Vrei să mergem să ne plimbăm prin parc? Sau hai să mergem pe malul iazului. Poate pescuim. Sau dacă vrei neapărat, te las să mă arunci în el.
Renate râde din toată inima.  Sânii îi tremură şi observ amuzat că nu poartă sutien. Pleacă în bucătărie de unde se întoarce cu două căni pline cu ciocolată caldă.
-M-ai lăsa? Să te arunc în iaz, vreau să spun.
-Fireşte, Renate. Tu nu ai face asta pentru mine?
- Nuu, eu nu ştiu să înot.
-Chiar nu ştii, mă prefac eu deşi ştiam de ani de zile că Renate nu ştie să înoate.
-Nu ştiu, Eduardule… Nu ştiu.
Bem încet ciocolata caldă. Renate nu îşi acoperă sânii. Sorb lacom şi râd.
-Mi-e lene să iau un sutien, se scuză Renate.
-Lasă-l naibii, încurajez eu gestul exhibiţionisto-depresiv al Renatei.
-Bine, dacă spui tu.
Nu am răbdare să termin de băut ciocolata. Plec cu Renate pentru a explora dormitorul, patul imens şi vulcanul blond care tremură de dorinţă. Renate se treanformă într-un şarpe, iar eu sunt Laocoon.   Şoaptele noastre opresc afluenţii tristeţii.  Atingerile alungă întunericul. Renate arde. Exclamaţiile ei opresc nisipul clepsidrei. Clipa de fericire încercănează îngerii de pază. Suntem singuri şi fericiţi. Foarte singuri şi incredibil de fericiţi. Singuri …
-Am un vis care mă înspăimântă de ceva vreme, mărturiseşte Renate.
-O visezi pe Frida?
-Doamne, da.
-Nu e nimic anormal, e sora ta. Ai iubit-o şi o visezi.
Renate se strânge din nou lângă mine.
- O visez într-o cameră mare. Pare reanimarea sau morga, nu ştiu exact ce e. Ea stă goală pe o masă din acelea metalice. În jurul ei stau apostolii şi Iisus.
-De unde ştii că e Iisus?
-Ştiu eu. E chiar El.
-E un vis. Nu băga în seamă visele. Oricum este bine dacă Iisus e lângă sora ta.
-Filip începe o rugăciune din care nu reţin niciodată nimic apoi Iisus îi roagă pe apostoli să mănânce spunând că Frida este ,,trupul său”. Ştii . . .ca în rugăciune. . .
-Hmm!
-Simon Zilotul taie burta Fridei şi împarte celorlalţi din carnea ei. Iacob bea sânge din căuşul palmelor lui Isus. Eu ţip şi îi rog să nu îmi mănânce sora. Iuda Iscarioteanul mă loveşte în stomac cu picioarele. Simt durerea. Iacob spune că sunt curvă şi sora mea a plătit pentru asta. Şi iar mănâncă din Frida. Iisus îi taie capul şi îi soarbe ochii. Apoi râde, râde, râde. Încerc să mă salvez. Fac semnul crucii şi apostolii râd. Bartolomeu adună degetele Fridei apoi le ronţăie. Are o privire de nebun.
-Este doar un vis. Înţelege că este doar un vis.
Renate plânge. Mă îmbrac grăbit. Plânsul femeiei blonde nu poate opri ninsoarea.  Deschid larg ferestrele dormitorului. Sirena unei maşini de salvare alungă întrebările zilei de luni. Ninge. Fulgii de nea îmi sărută pieptul, inima, pleoapele.
-Renate ! Vino, să vezi fulgii de nea !
Renate vine lângă mine goală şi plină de speranţe.
-A venit iarna, Eduard.
-Da, Renate.
Primesc sărutările iernii şi ale Renatei . Astăzi sunt cu adevărat împlinit.
Ninge.  Îngeri obosiţi şterg visele celor care nu au obosit să lupte cu veşnicia.


Eduard Dorneanu
Mălini, 3 decembrie, 2012




Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului. 

duminică, 2 decembrie 2012

NOCTURNĂ

Noaptea ascunde culorile, cicatricile, urmele Pandorei...Iubirea rămâne pe rug alături de cuvintele care nu se pot repeta...

Eduard Dorneanu
Mălini, 2 decembrie, 2012




Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului. 

sâmbătă, 1 decembrie 2012

LAGĂR DE EXTERMINARE PERSONALĂ


livia primeşte a şaisprezecea poruncă prin intermediul şoaptelor evanescente
pentru a sărbători am închiriat deltaplane o fabrică de literatură religioasă
echipa de handbal feminin a oraşului bordelul clandestin al divelor basarabence
camera de gardă a spitalului de urgenţă

nu căuta intrarea în ,,hall of fame” draga mea
este o diversiune platonică
menită să disipeze
bătăile suplimentare ale inimii drepte


mă poţi săruta după ce adverbele circumstanţiale
se vor strecura în curtea lagărului de exterminare personală
ador imperfecţiunea traseelor adiacente
şi labirintica tresărire a luminii sfâşiate

Eduard Dorneanu
Mălini, 1 decembrie, 2012





Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.