marți, 31 decembrie 2013

LA MULŢI ANI !

 Nu ninge. Clepsidra aşteaptă mâgâierea Domnului şi sfârşitul lumii vechi. Se aud tobele şi vocile copiilor. Torn în pahare  vin roşu, aspru şi tăios. Închin pentru prietenii mei risipiţi în cer şi pe pământ.
LA MULŢI ANI, PRIETENI !

Eduard Dorneanu
Mălini-31 decembrie-2013

luni, 30 decembrie 2013

Chantique de Noel (Minuit, Chretiens!), interpretat de solistii Veronica Ambrozie si Octav Ambrozie

Chantique de Noel (Minuit, Chretiens!), interpretat de solistii Veronica Ambrozie (sora mea ) si Octav Ambrozie la Concertul de Craciun de la Maldegem (Belgia) in 1999

duminică, 29 decembrie 2013

VIRTUTEA CONTINENŢEI

iarna ascunde zăpezile departe de casa pâinii
şi st giles cripplegate
pot auzi
cum cântă ioana la pian după partituri scrise pentru mâna stângă
aşa da
ador provocările inutile şi manevrele evazive
toate aceste expresii benigne
ascund calea impersonală care duce în labirintul universului patologic

nu caut elemente de edicţie în rugăciunile iubitei
uitarea a încins cu brâul purităţii bazinul emoţional al trecutului
cobor treptele care protejează amnezia disociativă a ioanei
sunt singură strigă ea
înfăşurată în virtutea continenţei
ca un prunc înainte de a fi scăldat în mizeria styxului

îi şoptesc
eşti un epifenomen ipotecat în schimbul unor monede volatile
pot auzi cum cânţi departe de casa pâinii
la început şi la sfârşit de supliciu
întinsă pe nisipurile mişcătoare ale buzelor mele
fertilă şi amară
femeie-şaradă ascunsă sub palmele nopţii
pot auzi

Eduard Dorneanu
Mălini-29 decembrie-2013 

sâmbătă, 21 decembrie 2013

DOUĂZECI ŞI PATRU DE CLEPSIDRE GOALE

Istoria nu este o mamă care înfiază muribunzi. Numele eroilor trece de la o generaţie la alta. Cameleonii se strecoară şi ei printre mormintele celor căzuţi pentru un ideal. Îi vedem în fiecare zi agitându-se la posturile de televiziune comerciale dar şi la televiziunea publică. Mulţi au certificate de revoluţionar. Ce înseamnă asta? Ei bine, dacă ar fi să ne luăm după anumiţi ,,eroi ai patriei'', unii participanţi la revoluţia din 1989 au fost ,,mai revoluţionari '' decât alţii. Pentru această calitate au primit un certificat de revoluţionar şi anumite drepturi. E ca şi cum ai s-ar afirma că fără ei, revoluţia din '89 nu ar fi avut loc. Nu am auzit ca paşoptiştii să fi avut certificat de revoluţionari sau ca ţăranii din Flămânzi să fi avut certificat de răsculat. Luptătorii din munţi nu au avut certificat de patriot, iar deţinuţii politici nu au cerut în veci certificate de martir.
Dacă armata ar fi executat foc asupra manifestanţilor, Ceauşescu ar fi rămas preşedintele R.S.R. fără probleme. Cu toate astea, cei care au spart uşile unor instituţii publice au devenit revoluţionari cu patalama la mână. Participarea la un eveniment de o asemenea importanţă istorică trebuie recompensată? Lunetiştii şi-au luat tălpăşiţa imediat ce au auzit discursurile unora şi altora?.
După douăzeci şi patru de ani, oraşul martir, Timişoara, este ocupat metru cu metru, în fiecare zi, de clanurile ţigăneşti. Nici în celelate oraşe ale patriei, viaţa românilor nu este una uşoară. Tinerii au plecat la muncă în străinătate. Parlamentarii trudesc din greu pentru interesul personal. Viitorul pare a fi unul sumbru. Pentru asta nimeni nu primeşte certificat de ipocrit sau de ignorant. Şi totuşi: istoria nu este o mamă care înfiază muribunzi. Nici măcar în zilele impare. Nu.

Eduard Dorneanu
Mălini-21decembrie-2013

miercuri, 11 decembrie 2013

UNDE PUTEŢI GĂSI CARTEA MEA ,, 7,63''

Cine doreşte să aibă cartea mea ,,7,63'', publicată recent la editura Eikon, poate să o comande online pe site-ul editurii. Oferta este valabilă şi pentru cei din străinătate. Veţi primi cartea prin colet poştal:

http://www.edituraeikon.ro/detalii-carte.php?idC=277

vineri, 29 noiembrie 2013

INTROVERTIT

ioana pleacă în căutarea lui trolius
nu o urmez
adun sâmburi uscaţi de vişine şi pietre negre
colţuroase


privesc pietrele negre
ioana crede că pietrele astea fac parte din zidul morţii
sunt lacrimi vii spunea ea
numai tu nu vezi asta
trăieşti într-un univers personal
introvertit


mă gândesc la briseis
ştiu că numele ei este blestemat cu disperare în fiecare zi
în temniţa cazărmii din sidi bel abbes

răstorn găleata cu pietre negre sub mărul ionatan
blestemele adorm călăuza
pe drum
curge lavă şi lapte murdar
ioana pleacă
în căutarea lui trolius

Eduard Dorneanu
Mălini.-29 noiembrie-2013

miercuri, 20 noiembrie 2013

SERENADĂ PENTRU OILE LUI POLIFEM

Oile lui Polifem iubesc serenadele. Nu serenadele romantice cântate cu ochii închişi şi mâna la inimă. Ei nu, nu alea. Oile iubesc serenadele contemporane care nu pot fi înterpretate decât în locurile sacre ale omenirii: lângă gratarul încins, pe mesele cluburilor de fiţe sau în camerele bordelurilor de lux. Şi totuşi nu ştiu cum naiba, oile lui Polifem au ajuns marţi seară pe gazonul National Arena. Vreo 54.000 de oameni au început să cânte imnul naţional. Oile s-au posomorât, au abordat o mină serioasă, ba chiar s-au prefăcut că murmură şi ele, nu de alta dar toate camerele de filmat luau cadre cu feţişoarele lor inteligente. Polifem nu s-a opus acestei blasfemii. Oricum, ciclopul are un singur ochi care funcţionează în funcţie nivelul de egoism al zilei.
 A urmat nenorocirea de meci România-Grecia. Rămân la convingerea că ne-am bătut singuri. Cine nu şutează la poartă nu prea are cum câştiga un meci. Grecii au marcat un gol în proprie poartă. Cadoul nu a încurajat pe genialii noştri jucători, aşa că la Rio va ajunge naţionala Greciei. Pe undeva fotbalul românesc a avut de câştigat. O eventuală calificare a României ar fi dus la campionatul mondial o echipă modestă numai bună de umilit. Dacă Grecia ne-a marcat trei goluri, probabil că Argentina sau Germania ne-ar fi marcat opt, fără probleme.
Evident, oile lui Polifem iubesc serenadele. Nicio oaie nu poate suporta imnul ţării, dar behăie bucuroasă când trei beţivi fredonează o manea. La conferinţa de presă fiecare oaie a condamnat nesimţirea celor din tribune. Ghinionul cel mare a constat în faptul că marţi pe National Arena au debarcat urmaşii argonauţilor. Ei bine, nu a mai apărut Ulise, Iason, Castor sau Polux. Cu toate astea grecii zilelor noastre au demonstrat că pot învinge oricând o turmă, chiar şi una care aparţine lui Polifem.
Concluzia este una singură, anticipată de mine încă de la meciul tur: cel mai potrivit  antrenor pentru naţionala de fotbal a României este Iuda. Nicidecum Satana.


Eduard Dorneanu
Mălini-20 noiembrie-2013

marți, 19 noiembrie 2013

7, 63


Autor : Eduard Dorneanu
nr pagini: 106
Editura Eikon
Editori: Valentin Ajder, Vasile George Dâncu
Foto coperta 1: Ruxandra Anton
Coperta 4- prezentare de scriitorul Liviu Antonesei

luni, 18 noiembrie 2013

LANSĂRILE EDITURII EIKON LA TÂRGUL INTERNAŢIONAL GAUDEAMUS 2013

LANSĂRILE EDITURII EIKON
LA TÂRGUL INTERNAŢIONAL GAUDEAMUS 2013

Joi, 21 noiembrie

ora 12.00 La standul Editurii Eikon
Tudor Cătineanu, Configuraţii „fizice” şi exerciţii metafizice
Prezintă: Gheorghe Ceaușu, Vasile Sebastian Dâncu, Dan Șanta

ora 13.00 La standul Editurii Eikon
Traian Furnea, Niște poezii, ediție îngrijită de Iulian Boldea
Prezintă: Vasile Sebastian Dâncu, Horațiu Mălăele, George Mihăiță, Tudor Octavian
ora 18.00 La standul Editurii Eikon
Flaviu Predescu, Poetul merge mai departe (eseuri despre iubire)
Prezintă: Mireille Rădoi, Ioana Vasiloiu, Dana Sticlaru,
Dorin Uritescu
19.00 La standul Editurii Eikon
Daniela Bogdan, Reflecţii din deşert. Maxime şi cugetări.
Invitaţi: Maria Prioteasa, Părintele Teodor Niculescu, Ovidiu Dunăreanu.


Vineri, 22 noiembrie

ora 12.00 La standul Editurii Eikon
Mircea Gelu Buta, Dan Ciachir, Biserica din spital și alte dialoguri
Prezintă: Tudorel Urian
ora 13.00 LA SALA CUPOLA
Nae Ionescu şi discipolii săi în arhiva Securităţii . Volumul V: Mircea Vulcănescu. Prezentarea, selecţia şi îngrijirea documentelor de Dora Mezdrea.
Invitați: Măriuca Vulcănescu, Dora Mezdrea, Ion Papuc, Marin Diaconu, Marius Vasileanu. Moderator: Valentin Ajder

Ora 15.00 La standul Editurii Eikon
Magda Ursache, Comunismul cu rele și rele
Petru Ursache, Etnosofia, Ediția a II-a revăzută și augmentată de autor.
Invitați: Antoaneta Olteanu, Marius Vasileanu, Ioan Adam, Ion Lazu, Lucian Pricop. Moderator: Valentin Ajder

Ora 17.30 Dumitru Buiac, Elemente de psihokinetoterapie
Participă: Dumitru Buiac, Valentin Ajder
Ora 18.00 La standul Editurii Eikon
Mihai Dragomir, Visul de a deveni campion
Invitați: Otilia Bădescu, Octavian Bellu, Cristian Gațu, Ilie Năstase, Carmen Bunaciu, Ruxandra Dragomir, Carmen Tocală, Iolanda Balaș Soter, Florentin Marinescu, Valeria Răcilă, Cristian Țopescu

Ora 19.00 La standul Editurii Eikon
Noemi Szabo, Puterea și actorii sistemului internațional contemporan
Loredana Pop, Statul și interdependențele globale
Participă: Vasile Pușcaș, Noemi Szabo, Loredana Pop

Sâmbătă, 23 noiembrie
ora 11:00 La standul Editurii Eikon
Ilie Rad, Convorbiri cu Ion Brad, „din primăvară până în toamnă” (aprilie-octombrie 2013)
Prezintă: Ion Dodu Bălan, Valeriu Râpeanu
ora 12:00 La standul Editurii Eikon
Ion Dumitrescu, Aşa i-am cunoscut (ediţia a II-a revăzută și adăugită)
Cristian Crăciun, Isografii. Eseuri despre evadarea în esențial
Invitați: Dan C. Mihăilescu, Ion Dumitrescu, Cristian Crăciun

ora 13:00 La standul Editurii Eikon
Colecția TIFF cinefil
Angelo Mitchievici, Filmele care ne-au schimbat viaţa
Ioan-Pavel Azap, 16 mm cinefil
Ioan-Pavel Azap, dagheroTIFF – carte despre primele 10 ediţii ale Festivalului Internaţional de Film Transilvania (2002‐2011)
Participă: Valerian Sava, Ioan Stanomir, Tudor Giurgiu, Ioan Pavel Azap, Angelo Mitchievici
14.00 La standul Editurii Eikon
Cleopatra Lorințiu, Pălăria de pai
Prezintă: Clara Mărgineanu, Vasile George Dâncu

Ora 17.00 La standul Editurii Eikon
Darie Magheru, SCRIERI, Volumul I - Poeme
Invitați: Mihaela Malea Stroe, Octavian Soviany, Vasile Gogea
Moderator: Valentin Ajder

Ora 17.30 La standul Editurii Eikon
George Precup, Dolor sau jupuind îndoiala
Ion Maria, Când vor veni extratereştrii
Eduard Dorneanu, 7, 63
Participă: Dan Anghelescu, Mircea Valer Popa, Cristian Crăciun, George Precup, Ion Maria. Moderator: Valentin Ajder
Ora 18.00 La standul Editurii Eikon
Vasile Gogea, VOCI IN VACARM - Un dialog cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. Postfaţă de Liviu Antonesei. Editia a II-a
Vasile Gogea, SINGUR CU HEGEL. (un autoportret ascuns). Prefaţă de Vasile Muscă
Dr. Mihai Marina, PAGINI ALESE. Istorie, Publicistică, Povestiri și teatru, Amintiri de familie. Ediție îngrijită, Cuvânt înainte, Repere biografice și studiul „Drept între popoare”de Vasile Gaftone
Participă: Ion Bogdan Lefter, Vasile Gogea, Valentin Ajder

Ora 19.00 La standul Editurii Eikon
Gaby Michailescu, MARIA cea fără de moarte
Prezintă: Adriana Trandafir, Mihai Petrovici, Valentin Ajder
Duminică, 24 Noiembrie

Ora 12.00 La standul Editurii Eikon
Revista Carmina Balcanica, nr. 11/ 2013 (directori fondatori: Mihaela Albu, Dan Anghelescu)
Prezintă: Maria Alexe, Florentin Popescu, Mihaela Albu, Dan Anghelescu
Mihaela Albu, Et in America... (Lumi in oglindă. Jurnal româno-american)
Prezintă: Ioana Ieronim, Dan Anghelescu

Ora 13.00 La standul Editurii Eikon
Daniel Nica, Etica fără principii? Generalism și particularism în filosofia morală
Invitați: Cristian Iftode, Emanuel Socaciu, Daniel Nica. Moderator: Valentin Ajder
Ora 14.00 LA SALA CUPOLA
Mariana Gorczyca, Parcurs
Participă: Daniel Cristea-Enache, Ovidiu Șimonca, Mariana Gorczyca

Editura Eikon se afla la Parter, Standul 14

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

IUDA, GRECII ŞI MECIURILE DE BARAJ

  Iuda ar fi un antrenor  perfect pentru echipa naţională de fotbal a României. Salariul său nu ar fi unul mare şi ar putea fi negociat la sânge. Bănuiesc că Iuda nu are nimic împotriva portarilor care evoluează la marile echipe din Albion şi nici a mijlocaşilor talentaţi care joacă în Bundesliga. Precis Iuda nu ar fi interesat de cantitatea de vin pe care o poate  bea un fundaş în timpul liber şi nici nu ar apăra palmaresul numerelor 10 retrase din activitate. Bănuiesc că ar selecţiona şi pe cei cu nume de muţi, surzi sau chiori.
 Da, am văzut meciul Grecia-România încheiat cu scorul de 3-1. A fost o partidă demnă de un baraj pentru evitarea retrogradării . Jucătorii ambelor naţionale de fotbal au evoluat modest. Ai noştri au greşit mai mult şi au încasat trei goluri. De pierdut a pierdut fotbalul în general. Cine are nevoie de România sau Grecia la mondiale? Ambele echipe joacă un fotbal defensiv, bătrânesc, apatic. Greşelile individuale duc la primirea unor goluri ca în curtea şcolii. Repet, Grecia nu este favorită la calificare. În mod normal, România poate învinge oricând cu 2-0 Grecia. Nu ştiu dacă marţi acest scor se va înregistra şi pe tabela de marcaj, dar  dacă se va califica Grecia atunci chiar că suntem de râsul tuturor. La urma urmei nu am întâlnit Portugalia sau Franţa la baraj. Sorţii nu ne puteau aduce adversari ca Insulele Sumatra, Kits City sau Selecţionata gunoierilor vorbitori de limbă pinguineziană. Grecia nu este în acest moment o forţă în fotbal. Nu au intrat în teren Ulise, Achile sau Ifigenia. Mă rog, Ifigenia nu ar deranja pe nimeni ! Cred că sunt şanse de calificare. Oricum, atât noi cât şi grecii am fi în plus la campionatul mondial. Dar cine ştie! Există pe lumea asta schimbări majore pe care nimeni nu le poate intui.
 Mda. Iuda ar fi un antrenor perfect pentru naţionala de fotbal a României. Intuiesc că mulţi dintre dumneavoastră cer un argument solid pentru afirmaţia mea. Ei bine, el există: după ce echipa antrenată de Iuda ar pierde o calificare la mondiale sau europene ar urma sinuciderea acestuia şi evident F.R.F. şi-ar lua banii cheltuiţi cu ,,mister'' înapoi. În caz de calificare, tot o sinucidere ar urma. Nu am avea timp să ne plictisim de ,, inteligenţa'' şi ,, sponatenitatea'' apostolic-contemporană a domnului antrenor. Să vedem ce va fi marţi. Poate o să ne calificăm. Poate.

Eduard Dorneanu
Mălini-16 noiembrie-2013

joi, 14 noiembrie 2013

MIDDLE BLOCKER

mi-e lene
o să mai stau în pat şaisprezece minute
pe sticla ochelarilor săi
beatrice desenează fântânile din badr
da
lumina răsfaţă cicatricile decupate de pe trupurile profeţilor
tuşele subţiri definesc
o iconografie mentală aruncată în suburbanul iubirii

beatrice spune
dacă până la data de treizeci şi unu decembrie
nu ma vei zidi sub pleoapele unui înger căzut
să ştii
că nu îţi voi mai muşca buzele
da da sa ştii eduardule
să ştii

mă ridic
par un middle blocker părăsit în faţa fileului
de partea cealaltă
fântânile din badr înghit lacrimile iubitei
până la data de treizeci şi unu decembrie strigă ea
fir-ar să fie îi răspund
sunt o cărare verde rătăcită pe cer de noiembrie
nu ştiu de ce naiba
nu mă crezi

Eduard Dorneanu-Mălini-14 noiembrie 2013

7-11 şi o-1

 Sunt două scoruri diferite. Primul pare a fi un scor de polo, iar al doilea este un scor de victorie la limită obţinută în deplasare. Lumea fotbalului este în fierbere. Au fost alegeri la Ligă, iar mâine e meci de baraj pentru campionatul mondial. Nu ştiu de ce se agită atât lumea. Noul conducător al Ligii îşi va vedea de viaţa şi de afacerile lui, la fel ca şi cel de dinainte. O eventuală calificare a naţionalei va umfla buzunarele şi conturile jucătorilor şi federalilor. Îmi amintesc cum ieşise lumea în stradă după o victorie a României la mondialul italian din '90. Mi-a atras atenţia un domn care ataşase la maşina sa un banner pe care era scris: ,,Hagi e un geniu''. Televiziunea publică a transmis şi un speach al acestuia :, Băăă, am câştigat, băăăă! Hagi e un geniu, băăă! Hai România !''. Timpul a trecut. Am cam ratat calificările la europene şi mondiale. Şi deodată, hop, avem baraj. Brusc calificarea a devenit meciul unei naţiuni, unei porţiuni, unei raţiuni, unei micţiuni. Rima este generoasă, dar nu mai continui. După ce a fost înjurat în fel şi chip, Piţi poate deveni erou. La urma urmei de ce nu ne-am califica? Grecia are o echipă modestă. Iar dacă ne calificăm, pfui, ce va fi. Precis se vor opri cutremurele de pământ, cozile la moaşte vor fi supervizate de NATO, Eurovisionul va fi organizat de dom' Mazăre, iar Oltchimul va fi cumpărat de Ali Baba şi cei patruzeci de otevişti. Lumea va ieşi în stradă şi se va bucura. Fain. Sunt mici şanse ca grecii să ne bată. Sutele de mii de euro vor intra în buzunarele tricolorilor. Cum spunea nenea acela în '90? ,,Hagi e un geniu''. Mda, să le fie de bine. Hai România !
Eduard Dorneanu
Mălini-14 noiembrie-2013

duminică, 3 noiembrie 2013

GOTHIC 46

 faţa mariei este pe jumătate putredă
cred că a murit cu gândul la lucius tarquinius superbus
e îmbrăcată în alb
da
culoarea albă nu putrezeşte dacă acoperă carne mângâiată în zi de imbolc
auzi
toamna clădeşte deasupra mariei lupanare în care femei mai frumoase ca lisa gherardini
strigă în arşiţa îmbrăţişării
ara pacis ara pacis

nisipul murdar fierbe în gamela diavolului
vezi
şarpele intră în uterul mariei
ca un abur
care se hrăneşte cu măruntaiele târfelor
da
ca un abur


Eduard Dorneanu
Mălini-3 noiembrie-2013

duminică, 27 octombrie 2013

DE-A SECUII

 Jocurile sunt importante. Nu contează calitatea, durata sau eficienţa lor. Umanitatea are nevoie de jocuri. În copilăria mea am avut ocazia să particip la jocuri distractive sau imbecile: ,,nu te supăra, frate'', ,,lapte gros'', ,,ţără, ţară vrem secui'' , ,,hoţii şi vardiştii'', etc.
 Să vă povestesc cum se juca ,,de-a secuii''. Copiii se împărţeu în două grupuri: unul mai mare, compus din tot felul de copiii, mai graşi, mai slabi, ştirbi, cum a dat Domnul şi un grup mai mic format din copiii care la orice zgârietură fugeau repede la directorul şcolii şi ne pârau pentru că i-am omorât în bătaie. După studiile domnilor sociologi din ziua de azi, cel de-al doilea grup ar putea primi numele de ,,grupul minoritarilor'' . Prima regulă a jocului era următoarea. grupul mare trebuie să protejeze , să înţeleagă şi ocrotească grupul mic. Eu am făcut mereu parte din grupul mare, fireşte. Într-o zi de octombrie, acum mulţi ani în urmă, am jucat pentru ultima dată acest joc. Grupul minoritar compus din 15 puştani s-a confruntat cu grupul meu alcătuit din toţi ceilalţi copii ai satului. Jocul a început astfel: cei din grupul nostru au strigat . ,,ţară, ţară vrem secui''. Grupul advers a răspuns: ,,pe cine?''. Cei din grupul nostru au răspuns la unison: ,,pe mătaaaaaaa''. Ei bine, răspunsul a fost considerant un afront adus societăţii umane. Cei 15 puşti ne-au reclamat peste tot: la directorul şcolii, la femeia de serviciu, la îngrijitorul de cai de la Ocolul Silvic. Cei din grupul minoritar au afirmat că niciodată nu se vor mai juca cu noi. Ca atare s-au plâns şi profului de sport cerând dreptul de a organiza jocuri în interiorul careului de şase metri din faţa porţii care dădea înspre oficiul poştal. Au specificat că doreau ca acel spaţiu să fie considerat un fel de teritoriu autonom  al celor care se joacă civilizat ,,de-a secuii''. Ce 15 eroi din grupul minoritar nu au avut prea mare spor. Cei din grupul mare i-au atacat cu barabule, pietre, i-au înjurat de sfinţi, mame şi mântuitori. Din păcate puştanii nu aveau propriul lor steag. Dacă ar fi avut aşa ceva, vă garantez că el ar fi fost arborat pe toaleta comună din curtea şcolii.
 Jocurile sunt importante. Umanitatea are nevoie de jocuri. Uneori e mai palpitant să urmăreşti ipocrizia unor mustăcioşi renegaţi decât şutul către vinclu al lui Cristiano Ronaldo. Cum? A strigat cineva: ,,pe cine?''. Vai, nu pot să cred. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-27 octombrie-2013

vineri, 25 octombrie 2013

ZIUA ARMATEI

25 Octombrie 2013. Cât şi cui îi mai pasă de faptul că astăzi este sărbătorită armata română? Greu de spus. Unii nu suportă armata pentru că au cunoscut pe celebrii A.P.V.-işti: ofiţeri şi subofiţeri activi pentru care soldatul de rând era la fel de preţios ca o furnică căzută într-un borcan de murături. Nu neg că au dreptate. Au fost folosiţi, mai ales în perioada de dinainte de '89, oameni care datorită gradelor militare se credea mici Dumnezei în unitatea pe care o conducea sau în care instruiau recruţii veniţi din toate colţurile ţării. Cine a primit ordinul de a merge în pas de defilare pe câmp de arătură sau de a alerga cu masca pe figură ( după 2 minute nu se mai vedea nimic  în faţa ochilor ) nu îşi va aminti cu drag de clipele când a fost soldat în termen. În anii '80 aceste practici erau obişnuite şi aveau ca unic scop imbecilizarea soldatului de rând. După ce perioada de instrucţie lua sfârşit, soldatul trebuia să execute ordinele ca un robot. Să bată din câlcâie şi să răspundă tare şi clar: ,,Am înţeles. Să trăiţi !''. Singurul beneficiu al soldatului era acela că putea să înveţe cum să folosească armamentul din dotare. Un eventual conflict nu ar fi trimis bărbaţii României în peşteri sau în păduri pentru a îşi ascunde familiile. Fiecare ,,tilicar'' din armată era capabil să execute foc automat cu pistolul mitralieră, să arunce grenade, să pornească un tanc. În ziua de azi, educaţia militară este inexistentă.  Copiii au parte de ore de religie, de desen, de muzică, etc. Am mai scris şi în alte articole: rugăciunea  ajută dar poate veni ziua când doar un cartuş va salva viaţa ta şi a familiei tale. Atunci degeaba vei ruga moaştele din Iaşi, Bucureşti sau Tahiti. Degeaba vei spune pe de rost rugăciunile învăţate în orele de religie. Nimeni nu are cum să garanteze că pacea va fi veşnică.
 Lăsând la o parte amintirile despre ,,milităria''  anilor '8o, trebuie să recunoaştem că de-a lungul istoriei armata a fost un un factor de echilibru. Toţi avem în familie bunici, străbunici, etc care au luptat pentru patrie. Sângele lor a sfinţit pământul românesc şi păstrat liber neamul nostru. Armata română, adevărata armată română, este compusă din toţi cei care au îmbrăcat haina militară pentru a apăra România. Mormintele ostaşilor români sunt risipite în toată Europa. Pentru ei, pentru cei care au luptat pe front merită să respectăm armata română şi haina militară. Doar pentru ei.

Eduard Dorneanu
Mălini-25 octombrie-2013

miercuri, 23 octombrie 2013

GOTHIC 45

da
vom închiria pentru o toamnă o cameră fără ferestre
în apropiere de el-hemel
nu este necesară adoraţia euharistică
poţi naşte hecatonchirii ţinând în palme capul meu

ritualul nu respectă hierofania
te strig mnemosyne şi îţi străpung cu o mie de ancore
apele

încă puţin
ioana cântă încet melodiile samhainului
apoi şopteşte
împreunează-ţi pleoapele
am început să curg


Eduard Dorneanu
Mălini-23 octombrie-2013 

duminică, 20 octombrie 2013

GOTHIC 44

Te-ai întors din anatot
Limitele câmpului morfic au atins albastrul
Ce bine
Automatismele chemării se disipează în delir indus
Tu vrei
O stare definitivă exhaustivă
cicatrici
o linie murdară care deformează amintiri

Te prefaci într-o rană deschisă către sahasrara
Plângi
Intru sub pleoapele tale şi caut pecetea nadirului
Doare
Lumina taie rădăcinile paradigmelor vii

Te-ai întors
Trupurile nostre se unesc pe pat de frunze însângerate
Strigi
îmi cuprinzi cu buzele neliniştea
da
te-ai întors



Eduard Dorneanu
Mălini-20 octombrie-2013

duminică, 13 octombrie 2013

LIGA MOAŞTELOR

 Cineva ne vrea proşti şi obedienţi.
 Campionatul de orientare mistică are mai multe secţiuni. Una dintre ele, Liga Moaştelor, cuprinde sute de mii de participanţi şi are un succes financiar deosebit. Liga Moaştelor ( ştiu, ar trebui să folosesc ghilimele dar mi-e şi lene, mi-e şi scârbă ) este o competiţie în care toată lumea câştigă premii ipotetice. Seamănă foarte mult cu facebook-ul, doar că aici trebuie să stai o grămadă de ore în picioare pentru a pupa oase şi cheltui  ceva bani pentru obiecte bisericeşti. Nu mai punem la socoteală banii daţi pe drum, dormitul prin curtea mănăstirilor şi coatele luate în gură atunci când îmbulzeala este maximă.
 Regulamentul Ligii Moaştelor este foarte simplu: pot participa oameni din toate coţurile ţării, de preferinţă ipocriţi, cu un coeficient de inteligenţă redus, bolnavi sau habotnici. Se asigură condiţii deosebite: grilaj nichelat, jandarmi obosiţi, hoţi de buzunare, bălţi pline de gunoaie şi ambulanţe vesele. Procesiunile trebuie să fie asemănătoare cu cele din Evul Mediu: oamenii trebuie să stea minim 12 ore în picioare, ei sunt încurajaţi să cumpere materiale promoţionale cu sfinţi, îngeri, bărboşi preacucernici, cruci şi icoane vindecătoare de mâncărimi embrionare, lumânări cu miros de slănină, vin sfinţit şi alte chestii pentru mântuire. În timpul procesiunii, participanţii îşi vor da ochii peste cap a evlavie, îşi vor şterge nasul cu pioşenie şi vor strivi sub toace orice femeie leşinată căzută de oboseală. Odată ajunşi la cuvioasă, fiecare participant are dreptul la 2.543.908 cereri. Cererile suplimentare sunt taxate, probabil cu un an de iad, naiba ştie, pelerinii sunt foarte secretoşi nu vor să spună la toată lumea secretul. Organizatorii garantează mântuirea personală a fiecăruia dintre participanţi. Pe orice post de televiziune putem savura interviuri din care auzim cam aceeaşi poveste : ,,suntem bucuroşi, mântuiţi, iertaţi, dodoliţi, cărăbuşaţi, lotoenergizaţi, hedonizaţi, borofilaţi'' ( am adaugat şi eu ceva, sper că nu se supăra nimeni :))) ). Ciudat pentru mine nu este faptul că zeci de mii de oameni participă la evenimente de tip medieval, ci faptul că mulţi dintre ei au studii superioare, masterate, etc. Vă daţi seama ce crede un german sau un japonez fără simţul umorului când vede astfel de persoane îmbulzindu-se în faţa unei racle de unde poate obţine mântuirea !
Ce urmează ? După etapa Iaşi, va urma etapa Bucureşti, unde alte oase aşteaptă pelerinii. Nu contează că o anumită instituţie câştigă milioane de euro, participanţii la campionatul de orientare mistică nu trebuie să abandoneze. Între timp se pot antrena la bisericile din propria localitate. Să nu uităm şi de etapele intermediare: moş Nicolae, moş Crăciun, Boboteaza, agheazmele şi toate obiceiurile inventate de domnii care au absolvit teologia.
 Cineva ne vrea proşti şi obedienţi. Bravos' naţiune !

luni, 7 octombrie 2013

PALADIN

Un desant de amintiri fracţionează dimineaţa
Ad sinarum gentem retragerea tricoului cu numărul patruzeci şi cinci
Iataganul ascuns sub stiva de lemne
Incestul semantic declanşat de fiecare aliteraţie

Hai lasă
îmi spune ioana
restul lumii empatizează cu femeile care scuipă cratime nichelate
da
lamentaţiile lor declanşează secvenţe seismice asemănătoare
cu vibraţia apelurilor nepreluate

arunc cana de ceai sub roţile unui tren de marfă
ioana se aşază în genunchi pe coji de cartofi şi ace de seringă
ce naiba faci
o întreb ca şi când aş degaja în tuşă
un cap de manechin asiatic sau un glob de cristal mincinos
ce naiba faci
ioana spune
îmi şerpuiesc durerea nu vezi
eduardule
paladinule


Eduard Dorneanu
Mălini-7 octombrie-2013

vineri, 4 octombrie 2013

GOTHIC 43

labirintul e plin de copiile infidele ale veronicăi franco
iminent
ioana  îmi escortează gândurile
sentimental
evoluăm lent cu eleganţă atemporală
stârnind confuzie şi entuziasm speculativ

nu există orizont de timp
procesiunea privirilor vinovate sepără pietrele funerare
de mângâierea cuvintelor lui pierre l’ermite

visele devin artefacte ale unei viziuni vulgare
ştiu
mai toate rănile accidentale sunt cusute cu litere ciclamen
e primul pas către apoteoză
şi singura şansă de a trece râul de foc
împreună

Eduard Dorneanu
Mălini-4 octombrie-2013

duminică, 29 septembrie 2013

O ZI FĂRĂ TRISTEŢE

ioana
sparge  sticle goale de stejarul uscat al lui mambre
cioburile rănesc câteva silabe spuse la începutul preludiului
apoi durerea se întoarce pe buzele ei
într-o circumcizie tăcută

cele cinci locuri mistice ale cărnii se închid
înţeleg
femeile nefericite sunt influenţate de dualismul gnostic
trupurile lor sunt altare abandonate

pentru a ne apropia unul de celălalt
şoptim fraze din care umbrele noastre
vor stoarce sânge şi vin amărui

ascund merele pătate sub pernă
ioana mă strigă
neîncetat

Eduard Dorneanu-Mălini-29 septembrie 2013

sâmbătă, 28 septembrie 2013

ÎNGERI CAGULAŢI

Există îngeri cagulaţi? Probabil că da. Legendele evocă pe satiri, ciclopi, minotauri, gorgone, argonauţi sau hidre. De ce să nu existe şi îngeriii cagulaţi ?
 Zilele acestea asist la ,,revărsarea de omenie'' a poporului român. Oamenii sunt împotriva eutanasiei. Unii oameni. Majoritatea dintre ei nu ar adopta un animal nici dacă i-ai plăti. Totuşi sunt vocali: discută peste tot despre dreptul la viaţă deşi singurele animale ,,adoptate'' de ei au fost scrumbiile afumate şi porcii din cârligele carmangeriilor. Îmi amintesc de salonul 2 al Spitalului din Mălini. Acolo erau crescuţi copiii fără mamă din zonă şi nu numai. Asta se întâmpla înainte de 1990. Nu venea mai nimeni să îi adopte, iar de vizitat nici nu se punea problema. Şi acum există orfani în România, ba chiar foarte mulţi. Îi adoptă cineva? Luptă cineva pentru drepturile lor?
 O să vă dau un exemplu despre felul cum este percepută omenia de către concetăţenii noştri. Un consătean de-al meu face în fiecare zi naveta la Suceava. Are un serviciu onorabil în acel oraş. Domnul de care vă vorbesc este bogat, serviciul la stat este mai mult un hobby. Într-o zi, după ce a parcat maşina a văzut un portofel. Cum credeţi că a reacţionat distinsul domn? Nuu, nu l-a băgat în buzunar. Hai să nu exagerăm. A văzut că în portofel erau câteva sute de lei şi cartea de identitate a unei doamne în vârstă. Credeţi că s-a dus imediat la domiciliul femeii ca să îi restituie banii şi actele?. Chiar credeţi asta? Nuu, omul nostru s-a dus direct la televiziunea locală, şi însoţit de o echipă de filmare a bătut la uşa ,,victimei'', pardon a păgubitei. Mi-a trecut prin minte că oamenii ăştia doi se cunoşteau şi au dorit să apară în ziar, că de, ce altă distracţie mai găseşti în provincie. Domnul a bătut la uşă. Femeia a luat banii şi actele, dar fără să se bucure prea tare. A doua zi au apărut în ziar. Imediat m-am gândit la pomenile pe care le fac bogătaşii din Mălini. Oamenii bogaţi nu sunt mulţumiţi dacă jumătate de planetă nu află că au făcut cuiva bine. Obiceiul s-a transmis de la ciocoi la ciocoi, iar şansele ca acesta să dispară sunt aproape nule.
 Mda. Probabil că există şi îngeri cagulaţi. O să verific prin cămară şi prin beci. Căutaţi şi voi. Am ajuns să nu mă mai mir de absolut nimic.

Eduard Dorneanu
Mălini-28 septembrie-2013

vineri, 27 septembrie 2013

STUGEIN

urc în tramvaiul paisprezece

ioana numără  scaunele goale şi se împiedică de trupul decapitat
al regelui teodoric

pentru a micşora distanţa emoţională dintre noi
o las să vorbească singură
nu mă interesează părerea ei despre teoriile lui benigno di tullio
caut în buzunar o monedă
trebuie să plătesc pentru semnele lăsate pe gât
de muşcătura toamnei

ne apropiem de ultima staţie
apele archeonului ocolesc tramvaiul paisprezece
femeile se dezbracă iar bărbaţii licitează telepatic
diavolul strigă
stugein

Eduard Dorneanu
Mălini-27 septembrie-2013

marți, 17 septembrie 2013

GOTHIC 42


orgoliul steril al zilelor de marţi
e o minge ovală care se loveşte de copitele lui pan
egocentrismul are ca efect
strămutarea dunelor de carne în alţi ochi
furia albastrului este adamică
urmează
dansul picăturilor de cianură pe umbra iubitei

palme de piatră mângâie florile mormintelor
lumina curge printre degetele domnului
încet
tristeţea aprinde candele în labirint

Eduard Dorneanu
Mălini, 17 septembrie, 2013 

vineri, 13 septembrie 2013

GOTHIC 41

zeii epasa mota şi-au înfipt picioarele de piatră
în lava gropilor comune
marko alunecă tot mai jos printre prădători nocturni
spirite gregare nimfe tunse chilug
odată cu el coboară şi ceilalţi prieteni ai mei îngropaţi fără cruce
peter mirko sasha
durerea nu poate fi cuprinsă de flacăra unei lumânări
e ca un peşte poo care se strecoară printre ochiurile plaselor pescăreşti
agonizant
ca o poveste despre masacrul de la drogheda
spusă în patul unei târfe acoperite cu vegetaţie putredă

ioana nu mă găseşte printre resturile epavei
avionului micului prinţ
astăzi
sunt un fir de iarbă lipit de cer
da

Eduard Dorneanu
Mălini-13-septembrie-2013

luni, 9 septembrie 2013

ŢARA MEA CU OASPEŢI BEŢI

 Au trecut câteva zile de la meciul România-Ungaria. Obişnuiesc să scriu despre asemenea evenimente după ce toată lumea a postat deja articole, stări sau otrăvuri jurnalistice. Victoria domnilor în pantaloni scurţi a fost primită cu entuziasm. S-au bucurat nu numai suporterii echipei naţionale dar şi  bebeluşii, animalele de la grădina zoologică, şinele de cale ferată, sfinxul carpatin şi stafilopozii. Şi personajele imaginare s-au bucurat. De aceea nu ar fi nefiresc să rememorez acele momente.
 Ne aflăm în anul 2013. 2013 după Christos, atenţie este important acest amănunt. În Bucureşti opreşte un tren plin cu suporteri maghiari. Patru dintre ei necesită spitalizarea imediată-sunt în comă alcoolică. Ceilalţi se luptă cu forţele de ordine. Ungurii ne înjură, arată semne obscene către camerele de luat vederi şi scandează lozinci care nu merită reproduse aici. Imaginile sunt de-a dreptul şocante: o mie şi ceva de maghiari, mai toţi raşi în cap şi dezbrăcaţi până la brâu, mărşăluiesc prin capitala ţării. Terasele sunt vandalizate. Se aruncă cu tot felul de obiecte. Jandarmii se descurcă. Ungurii mărşăluiesc către stadion. Pe feţele lor se poate citi ura, dispreţul. Mă gândesc că nu au învăţat să ne urască din senin. Nu mă aşteptam să vină din Ungaria un tren încărcat cu preoţi ortodocşi. Bănuiam că suporterii unguri sunt recalcitranţi. Uitaţi-vă la feţele celor care ne înjurau neamul şi ţara. Nu am mai văzut asemenea fizionomii.
 Pe stadion, domnii ,,suporteri'' unguri smulg scaune şi aruncă cu ele în forţele de ordine. Jandarmii se descurcă şi de data asta. Ai noştri le fluieră imnul. Ungurii se întorc cu spatele când este intonat imnul României. Evident, ridică şi degetele mijlocii.
 Echipa de fotbal a Ungariei joacă deplorabil. Ai noştri câştigă cu 3-o.
 Ce rămâne după un asemenea eveniment sportiv? Bucuria că am învins Ungaria la fotbal? Chiar contează atât de mult că 11 români în pantaloni scurţi au învins 11 unguri îmbrăcaţi la fel ? Oare fotbalul mai este altceva decât o afacere ? Oare merită ca astfel de manifestări să pună în pericol vieţile oamenilor? Ce s-ar fi întâmplat dacă ,,patrioţii'' unguri ar fi ucis pe cineva? Sau ce s-ar fi întâmplat dacă suporterii români ar fi ucis pe cineva din galeria maghiară? Nu prieteni, fotbalul nu merită asemenea patimi. Meciul cu o echipă din Ungaria nu are nicio legătură cu 1918, cu Transilvania sau cu teritoriile unde unii se autoproclamă extratereştrii cu acte în regulă.
 Nu voi uita marşul şi feţele ,,suporterilor'' unguri. Acum am aflat cât şi cum suntem respectaţi în ţara vecină. Să mai ascult  odată imnul naţional cântat de suporteri pe ,,National Arena''. Da, prieteni imnul merită ascultat. El acoperă urletele, sloganurile şi înjurăturile beţivilor ,,patrioţi''. Imnul României a fost cântat de patruzeci de mii de români cu feţe senine: bărbaţi, femei şi copii. Aceasta este adevărata şi marea victorie. Iubim România. Din toată inima.

Eduard Dorneanu
Mălini, 9 septembrie, 2013

Poate că. . .

iubirea este neputinţa de a fi tu fără celălalt

miercuri, 4 septembrie 2013

SERINGA CU LACRIMI

numerele impare acoperă aşteptarea ca o zeghe de lux
ioana mă aşteaptă în parcul din spatele cinematografului
o văd cum se ascunde în spatele unei statui
are părul încâlcit şi buzele vinete
îi zâmbesc

ea spune
dumnezeu vorbeşte în somn
se teme de agorafobie
şi de blestemele  femeilor aflate în travaliu
ştii bine că psihologia inversă creează dependenţă
avem nevoie de o seringă cu lacrimi
seringile cu lacrimi demotivează orice backing vocalist
venele aşteaptă durerea incoloră
e atât de stupid

ne aşezăm pe o bancă
cu un gest sfidător ioana îşi aruncă
pantofii şi centura
dumnezeu vorbeşte în somn repetă ioana
despre cearcăne despre eufemisme
despre stări suicidale
despre laptele matern furat de hermes

trece un timp
palmele domnului ne închid pleoapele
nu doare
numerele impare ne acoperă rănile ca o umbră
iar visele scufundă luntrea lui charon
într-o lacrimă purpurie

Eduard Dorneanu
Mălini-4 septembrie 2013

miercuri, 28 august 2013

DIATEZA TARDIVĂ

 Până mai ieri credeam că peste ţara mea domneşte monotonia. Ehei . . . am greşit. Primul semn că suntem un popor vesel a venit tocmai din State. Poliţia americană a arestat pe una dintre fiicele regelui Mihai. Alteţa sa principesa nu ştiu cum organiza lupte ilegale de cocoşi. Am citit vestea de vreo cinci ori. Am căutat şi pe net. Informaţia e cât se poate de reală. Alteţa sa principesa sau prinţesa al cărei nume nu îl ştiu a plătit amenda şi a plecat liniştită acasă. Nimic deosebit, una din moştenitoarele tronului organizează lupte ilegale de cocoşi. Hmm. . .
 Zilele trecute a murit un minoritar care s-a autointitulat ,,rege al romilor de pretutundeni''. Televiziunile au transmis în direct cum văduva fostului ,,rege'' binecuvânta pe cei doi urmaşi. Apoi au apărut câţiva domni agitaţi care au adus două coroane caraghioase. Ambii urmaşi ai defunctului au fost ,,încoronaţi''. S-au rostit discursuri, s-au vărsat lacrimi. Un lider politic a rostit câteva fraze bombastice despre credinţă, Alessandra Mussolini şi istoria monarhiilor din răsărit. Un ,, rege'' a murit. Au răsărit alţi doi. Până spre seară a apărut pe sticlă şi un împărat. Apoi un rege al romilor creştini. Cu siguranţă mai există câteva zeci de regi care nu vor să apară la televizor. Timiditatea este o calitate a acestei etnii, nu-i aşa? Ei bine, astăzi am văzut cea mai ciudată secvenţă dată vreodată la o televiziune din România. Într-o înregistrare mai veche, un domn solid era ,, încoronat'' ca ,,rege'' la mănăstirea Curtea de Argeş. Cei care îl ,,încoronau'' erau preoţi şi, culmea., . .,,regele'' a primit mirungere. Urmaşul său la coroana regală a romilor ortodocşi afirma acum câteva ore că deţine un document semnat de B.O.R. şi de Prea etc Teoctist prin care tatăl lui a fost recunoscut ca ,,rege''.
 Probabil că monotonia a dispărut complet. Posturile de televiziune transmit necontenit discuţii idioate despre ,,alteţele regale şi împărăteşti''.
 Tot ieri ,un cântăreţ se plângea de mama focului că i s-a oprit sunetul la un recital. Omul nostru explica faptul că nu a fost lăsat să interpreteze un cântec ale căror versuri ,,atingeau'' pe preşedintele ţării. Poate că unii telespectatori l-au crezut  pe acest ,,legendar protestar'' al muzicii româneşti. Ridicolul  atinge apogeul. Oricine ştie că nu există recital, concurs sau orice manifestare vreţi dumneavoatră unde organizatorii să nu aibă habar cam cât timp evoluează pe scenă un cântăreţ şi care este repertoriul lui. Cred că acest incident a fost regizat. ,,Marele cântăreţ'' a făcut turul televiziunilor, dar ,,problema regală'' a eclipsat incidentul pus pe seama celor aserviţi preşedintelui.
 Concluzia: luptele ilegale de cocoşi sunt ,,cool'', Alessandra Mussolini este sexy şi urăşte ,,regii'', Teoctist avea un departament de acreditare şi ungere a ,,regilor'' minoritari şi preşedintele ţării ,,cenzurează'' cântăreţii de hip-hop.
  Suntem un popor vesel. Atât de vesel, încât de la un timp folosim doar diateza tardivă.

LEGIA-STEAUA BUCUREŞTI 2-2

Un meci modest. Legia este un fel de Viitorul Constanţa, varianta îmbunătăţită. Scorul final putea fi lesne 0-5 dacă jucătorii ştelişti ar fi făcut marcaj la adversari şi  nu ar fi ratat ocazie după ocazie. Adevăratul spectacol a fost în tribune. Galeria Legiei a impresionat. Desigur, galeriile nu câştigă meciurile de fotbal. Fotbaliştii profesionişti sunt imuni la ce se întâmplă în tribune. Dacă ar conta atât de mult presaţia galeriilor ar fi adus deja cineva corul Operei din Milano pentru a ajuta echipa favorită. Adevărul este că fotbalul european a scăzut mult ca valoare, ca atractivitate. Dacă echipe ca Legia ajung la un pas de grupele C.L., orice comentariu este de prisos.
 Steaua nu a impresionat. Când joci împotriva unei echipe care atacă cu doi atacanţi sub 21 de ani nu prea ai de ce să îţi faci probleme. Echipa românească s-ar fi calificat şi dacă ar fi fost condusă la pauză cu 3-0. Trebuie să fim obiectivi. O calificare în faţa unei echipe modeste nu este o performanţă. Contează calificarea în grupe şi banii ce vor veni de la UEFA, asta da. Arbitrii au ajutat vizibil pe Steaua. Polonezilor li s-a anulat  un gol perfect valabil.
 Aştept tragerea la sorţi de joi. Fără emoţii. Doar aştept.

Eduard Dorneanu
Mălini, 28 august, 2013

marți, 27 august 2013

INDIFERENT

olga curăţă scrumierele
aparatele de jocuri mecanice oftează când imaginea picioarelor ei
se suprapune peste cea a cărţilor de joc
da spune ea cuiva la telefon
vreau colpi di soli
îmi place a naibii de tare să mă privească lumea ca pe un balerin obez
sau ca pe o virgină cocoşată


în bar intră puştani drogaţi şi târfe epuizate
aş dori să ascult doom
fiecare înjurătură sună ca un ,,amin” spus în faţa unui nud multiplicat
pe retina muribunzilor


olga  împarte nori de nisip alb
îmi mângâie părul şi vorbeşte mai departe la telefon
am spus colpi di soli
da
exact


târfele râd
buzele răsucesc pahare şi fraze pătate de  erotism
olga schimbă din nou scrumierele
nu fumează nimeni
aş vrea să ascult doom
indiferent la istoria dinamică
a pubului


Eduard Dorneanu
Mălini-27 august-2013

vineri, 23 august 2013

SWANSEA-PETROLUL 5-1

 Orice fost mare jucător de fotbal poate ajunge antrenorul unei echipe care participă în cupele europene. Nu contează coeficientul de inteligenţă, studiile sau alte criterii demodate. Dacă ai un nume cunoscut şi mai eşti şi amic cu patronul/patronii unei echipe, şansele de a fi numit antrenor sunt uriaşe. Am uitat să menţionez: situaţia asta este valabilă doar în România. În alte ţări nu prea contează câte goluri ai marcat sau dacă ai fost campion mondial. Maradona a ajuns să antreneze în liga a cincea. Nu mai dau şi alte nume de antrenori care conduc echipe din eşaloanele inferioare. Dacă sunteţi curioşi uitaţi-vă în liga a treia engleză sau liga a doua germană. La noi e altfel. Situaţia e cam aşa: loturile echipelor participante în cupele europene sunt modeste. Cluburile nu prea achiziţionează jucători de valoare. Antrenorul trebuie să fie colţos, să ştie cum să perie marile ,,talente''. În teren trebuie să joace şi jucătorii care sunt urmăriţi de impresari străni. Şansele de a trimite în teren o echipă competitivă sunt minime. Dacă respectiva echipă mai are şi un antrenor care se agită pe margine şi dă sfaturi sub formă de înjurături, dezastrul e gata.
 Se spune că Swansea are un buget uriaş. Am auzit pe toată lumea lăudând pe managerii acestui club. Eu nu cred poveştile acestea. Tot fotbalul european suferă. Cum aş putea crede că paradisul fotbalistic poate fi localizat în Ţara Galilor? Risc un pronostic şi afirm că această ,,teribilă'' echipă care a surclasat Petrolul va retrograda în maximum trei ani de zile. A lăuda ,,lebedele'' galeze pentru că au înfruntat o echipă de oameni miraţi nu are niciun rost. Un alt antrenor pleca neînvins din Ţara Galilor. Petrolul nu merita această umilinţă şi cred că oricine îşi dă seama că nu există unitate la nivelul lotului ,,găzarilor''. Nu voi mai aminti cum s-au marcat golurile şi cine e ,,vedeta'' apărării ploieştene care îşi marchează autogol şi apoi înjură pe Dumnezeu. Pănă la urmă, noi privitorii de fotbal iubim fotbalul şi nu ,,geniile'' în pantaloni scurţi ale momentului.
 Aştept cu interes ca şi alţi mari foşti jucători de fotbal să devină antrenori ai echipelor care participă în cupele europene. Poate e timpul ca şi Claudiu Răducanu să antreneze o echipă cu nume din fotbalul românesc. Sunt curios ce rezultate ar obţine. . .

joi, 15 august 2013

ALERG

De patruzecişipatru de ani alerg după corăbii în deşert
sub tălpile mele nisipul geme
ca o femeie care naşte
amintiri

TORNADA ROŞIE

da
ţi-am promis că te voi duce pe gliese 581
nu este foarte departe
din braţele mele poţi vedea orice stea din constelaţia balanţei
trebuie doar să îmi muşti încheieturile mâinilor
iar dinţii tăi să secţioneze tăcerea
da
definim aşteptarea ca pe o apariţie endoplasmatică
un cumul de vise ajunse în stadiu celular
agitând mâini care desfac picioarele încrucişate
ale întrebărilor
da
e cald
aş putea intra în pământ să caut umbra buzelor tale
şi zâmbetul tău ca o păstaie verde
încremenit sub furia preludiului
visezi la gliese 581
ştiu că vrei să fii acolo unde sfânta fecioară
este strigată dora mittelbau
muşcă-mi mai tare mai adânc
încheieturile mâinilor
limba ta îmi intră sub piele
ca o tornadă roşie
visezi la gliese 581
visezi
Eduard Dorneanu
Mălini-15 august 2013

miercuri, 14 august 2013

ROMÂNIA-SLOVACIA 1-1

 Freze bizare, ghete fosforescente, gazon pârjolit, rânjete idioate. Indiferenţă, aroganţă, oboseală, mediocritate. Priviri încruntate, înjurături, gesturi neonorante.
 Un meci plictisitor. Greşeli de preluare, greşeli de marcaj. Fundaşi selecţionaţi parcă din grupurile de facebook. Marcăm primii. Nu ştiu dacă nu a fost fault în atac, dar oricum nu contează. Marchează şi oaspeţii, după pauză. Nu am văzut golul deoarece motanul Nero, enervat pe jocul modest al celor două echipe a început să  ronţăie firul unui încărcător de telefon. Se ştie că motanii nu suportă meciurile de fotbal modeste. Am reuşit totuşi să salvez încărcătorul.
 După minutul 60, nicio o echipă nu mai forţează. Mă întreb cui o fi folosit parodia asta de meci. Presupun că au fost aduşi la lot mulţi jucători care îşi caută echipă de club. Marica a intrat pe teren, dar ,,a făcut buba la bărbie'' şi a ieşit după doar 2 minute, iar România a jucat cu un om mai puţin în teren vreo 10 minute. Spectatorii ( mă apucă râsul când mă gândesc că oamenii din tribune au plătit ca să vadă ,,pe viu'' asemenea nenorocire de meci ) au strigat minute în şir ,,demisia''. Pentru că nu au menţionat a cui demisie au cerut, noi ne putem închipui orice: demisia papei, demisia ministrului pauperităţii naţionale sau demisia primarului sectorului 16.
 Concluziile acestui meci sunt două: am vizionat un meci ridicol şi am salvat de la moarte sigură un încărcător de telefon mobil. Şi parcă mă doare un pic în cot. De selecţionata lui peşte.

luni, 12 august 2013

DEPARTE DE TROIA (ziua 46)

Nu am mai văzut niciodată atâtia răniţi la un loc. E incredibil cum după o luptă în care de obicei există un număr oarecare de morţi bilanţul indică doar răniţi, foarte mulţi răniţi. Sanitarii ţipă la brancardierii osteniţi care cer o pauză scurtă ca să fumeze o ţigară. Nu e timp pentru plăceri mărunte. Răniţii ţipă, imploră, se roagă. . .
-În anii ăstia în care am colindat lumea în căutarea Troiei nu am auzit niciodată pe cineva înjurănd, spune Patterson. Nici pe răniţi, nici pe morţi.
-Nici eu nu am auzit, răspund trist strivind cu bocancul o ciupercă otravită.
-De ce Eduard? Cum îţi explici asta? Eu am căutat mii de întelesuri şi nu le-am găsit.
-Cei care au cunoscut preţul vieţii şi al morţii nu mutilează poezia.
-Ăsta poate fi răspunsul, nu-i aşa?
-Da.
 Mergem printre răniţi cu bidoanele de apă. Sanitarii nu ne dau voie să îi transportăm şi noi pe cei întinşi pe jos. Inamicul a fost respins aşa că am primit ordinul ca răniţii să fie lăsaţi pe pământ până vin sanitarii şi brancardierii după ei. Noi le dăm să bea apă din bidoane verzi de tablă. Mă aşez lăngă Archibalt De Capamestri. Camaradul bea greu şi geme între sorbituri. Mă roagă să nu plec. Cunosc privirea asta a lui Archibalt, e privirea celor aflaţi la un pas de Dumnezeu. Nu se poate descrie liniştea din jurul celui care mai are de trăit doar cât îngerul de pază rosteşte ultima rugăciune. Mâna lui dreaptă cere lumânare de moarte. Toţi avem la buzunarul de la piept o astfel de lumânare dar Archibald nu are sau a pierdut-o. Patterson scoate repede o lumânare de la el şi o aprinde. Ochii noştri strălucesc: lumină de durere şi credinţă. Archibalt vomită sânge, apoi ochii lui fixează cerul intr-o încremenire pură de iubire şi tăcere. 
-Crezi că a văzut zidurile Troiei ?
-Nu cred. Înainte de moarte luptătorii il văd pe Dumnezeu. 
-Aşa credeţi voi nordicii.
-Aşa este, Eduard.
 Nu mai am apă în bidon. Pământul geme în diferite limbi şi dialecte. Preotul nebun trece printre răniţi dansând şi cântând în limba bască. Pe inamicii răniţi îi ucide privindu-i în ochi. Nimeni nu mai consideră asta o cruzime, absolut nimeni. Între timp mai mor trei camarazi. Îi acoperim cu mantiile albe iar pe piept le punem chipiul. Nu vor avea înmormântare cu onoruri, nici familiile lor nu vor afla unde şi cum li s-a sfârşit viaţa. Fraţii Emanuel şi Joshua Castro au murit unul lângă altul :Emanuel cu picioarele retezate iar Joshua cu pieptul desfăcut de un trasor. Sasha stă între ei şi îi spală pe faţă ca pe doi copii adormiţi pentru veşnicie. 
 Până dimineaţă vor muri şi alţi camarazi. Până dimineaţă Moartea va sorbi din cupa vieţii şi alte suflete. Aş dori să recit în genunchi o poezie despre iubire, ploaie şi albastru. Acolo printre oameni morţi şi răniţi versurile mele ar răsuna altfel. .

Eduard Dorneanu
Mălini 6 aprilie 2012