duminică, 27 octombrie 2013

DE-A SECUII

 Jocurile sunt importante. Nu contează calitatea, durata sau eficienţa lor. Umanitatea are nevoie de jocuri. În copilăria mea am avut ocazia să particip la jocuri distractive sau imbecile: ,,nu te supăra, frate'', ,,lapte gros'', ,,ţără, ţară vrem secui'' , ,,hoţii şi vardiştii'', etc.
 Să vă povestesc cum se juca ,,de-a secuii''. Copiii se împărţeu în două grupuri: unul mai mare, compus din tot felul de copiii, mai graşi, mai slabi, ştirbi, cum a dat Domnul şi un grup mai mic format din copiii care la orice zgârietură fugeau repede la directorul şcolii şi ne pârau pentru că i-am omorât în bătaie. După studiile domnilor sociologi din ziua de azi, cel de-al doilea grup ar putea primi numele de ,,grupul minoritarilor'' . Prima regulă a jocului era următoarea. grupul mare trebuie să protejeze , să înţeleagă şi ocrotească grupul mic. Eu am făcut mereu parte din grupul mare, fireşte. Într-o zi de octombrie, acum mulţi ani în urmă, am jucat pentru ultima dată acest joc. Grupul minoritar compus din 15 puştani s-a confruntat cu grupul meu alcătuit din toţi ceilalţi copii ai satului. Jocul a început astfel: cei din grupul nostru au strigat . ,,ţară, ţară vrem secui''. Grupul advers a răspuns: ,,pe cine?''. Cei din grupul nostru au răspuns la unison: ,,pe mătaaaaaaa''. Ei bine, răspunsul a fost considerant un afront adus societăţii umane. Cei 15 puşti ne-au reclamat peste tot: la directorul şcolii, la femeia de serviciu, la îngrijitorul de cai de la Ocolul Silvic. Cei din grupul minoritar au afirmat că niciodată nu se vor mai juca cu noi. Ca atare s-au plâns şi profului de sport cerând dreptul de a organiza jocuri în interiorul careului de şase metri din faţa porţii care dădea înspre oficiul poştal. Au specificat că doreau ca acel spaţiu să fie considerat un fel de teritoriu autonom  al celor care se joacă civilizat ,,de-a secuii''. Ce 15 eroi din grupul minoritar nu au avut prea mare spor. Cei din grupul mare i-au atacat cu barabule, pietre, i-au înjurat de sfinţi, mame şi mântuitori. Din păcate puştanii nu aveau propriul lor steag. Dacă ar fi avut aşa ceva, vă garantez că el ar fi fost arborat pe toaleta comună din curtea şcolii.
 Jocurile sunt importante. Umanitatea are nevoie de jocuri. Uneori e mai palpitant să urmăreşti ipocrizia unor mustăcioşi renegaţi decât şutul către vinclu al lui Cristiano Ronaldo. Cum? A strigat cineva: ,,pe cine?''. Vai, nu pot să cred. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-27 octombrie-2013

vineri, 25 octombrie 2013

ZIUA ARMATEI

25 Octombrie 2013. Cât şi cui îi mai pasă de faptul că astăzi este sărbătorită armata română? Greu de spus. Unii nu suportă armata pentru că au cunoscut pe celebrii A.P.V.-işti: ofiţeri şi subofiţeri activi pentru care soldatul de rând era la fel de preţios ca o furnică căzută într-un borcan de murături. Nu neg că au dreptate. Au fost folosiţi, mai ales în perioada de dinainte de '89, oameni care datorită gradelor militare se credea mici Dumnezei în unitatea pe care o conducea sau în care instruiau recruţii veniţi din toate colţurile ţării. Cine a primit ordinul de a merge în pas de defilare pe câmp de arătură sau de a alerga cu masca pe figură ( după 2 minute nu se mai vedea nimic  în faţa ochilor ) nu îşi va aminti cu drag de clipele când a fost soldat în termen. În anii '80 aceste practici erau obişnuite şi aveau ca unic scop imbecilizarea soldatului de rând. După ce perioada de instrucţie lua sfârşit, soldatul trebuia să execute ordinele ca un robot. Să bată din câlcâie şi să răspundă tare şi clar: ,,Am înţeles. Să trăiţi !''. Singurul beneficiu al soldatului era acela că putea să înveţe cum să folosească armamentul din dotare. Un eventual conflict nu ar fi trimis bărbaţii României în peşteri sau în păduri pentru a îşi ascunde familiile. Fiecare ,,tilicar'' din armată era capabil să execute foc automat cu pistolul mitralieră, să arunce grenade, să pornească un tanc. În ziua de azi, educaţia militară este inexistentă.  Copiii au parte de ore de religie, de desen, de muzică, etc. Am mai scris şi în alte articole: rugăciunea  ajută dar poate veni ziua când doar un cartuş va salva viaţa ta şi a familiei tale. Atunci degeaba vei ruga moaştele din Iaşi, Bucureşti sau Tahiti. Degeaba vei spune pe de rost rugăciunile învăţate în orele de religie. Nimeni nu are cum să garanteze că pacea va fi veşnică.
 Lăsând la o parte amintirile despre ,,milităria''  anilor '8o, trebuie să recunoaştem că de-a lungul istoriei armata a fost un un factor de echilibru. Toţi avem în familie bunici, străbunici, etc care au luptat pentru patrie. Sângele lor a sfinţit pământul românesc şi păstrat liber neamul nostru. Armata română, adevărata armată română, este compusă din toţi cei care au îmbrăcat haina militară pentru a apăra România. Mormintele ostaşilor români sunt risipite în toată Europa. Pentru ei, pentru cei care au luptat pe front merită să respectăm armata română şi haina militară. Doar pentru ei.

Eduard Dorneanu
Mălini-25 octombrie-2013

miercuri, 23 octombrie 2013

GOTHIC 45

da
vom închiria pentru o toamnă o cameră fără ferestre
în apropiere de el-hemel
nu este necesară adoraţia euharistică
poţi naşte hecatonchirii ţinând în palme capul meu

ritualul nu respectă hierofania
te strig mnemosyne şi îţi străpung cu o mie de ancore
apele

încă puţin
ioana cântă încet melodiile samhainului
apoi şopteşte
împreunează-ţi pleoapele
am început să curg


Eduard Dorneanu
Mălini-23 octombrie-2013 

duminică, 20 octombrie 2013

GOTHIC 44

Te-ai întors din anatot
Limitele câmpului morfic au atins albastrul
Ce bine
Automatismele chemării se disipează în delir indus
Tu vrei
O stare definitivă exhaustivă
cicatrici
o linie murdară care deformează amintiri

Te prefaci într-o rană deschisă către sahasrara
Plângi
Intru sub pleoapele tale şi caut pecetea nadirului
Doare
Lumina taie rădăcinile paradigmelor vii

Te-ai întors
Trupurile nostre se unesc pe pat de frunze însângerate
Strigi
îmi cuprinzi cu buzele neliniştea
da
te-ai întors



Eduard Dorneanu
Mălini-20 octombrie-2013

duminică, 13 octombrie 2013

LIGA MOAŞTELOR

 Cineva ne vrea proşti şi obedienţi.
 Campionatul de orientare mistică are mai multe secţiuni. Una dintre ele, Liga Moaştelor, cuprinde sute de mii de participanţi şi are un succes financiar deosebit. Liga Moaştelor ( ştiu, ar trebui să folosesc ghilimele dar mi-e şi lene, mi-e şi scârbă ) este o competiţie în care toată lumea câştigă premii ipotetice. Seamănă foarte mult cu facebook-ul, doar că aici trebuie să stai o grămadă de ore în picioare pentru a pupa oase şi cheltui  ceva bani pentru obiecte bisericeşti. Nu mai punem la socoteală banii daţi pe drum, dormitul prin curtea mănăstirilor şi coatele luate în gură atunci când îmbulzeala este maximă.
 Regulamentul Ligii Moaştelor este foarte simplu: pot participa oameni din toate coţurile ţării, de preferinţă ipocriţi, cu un coeficient de inteligenţă redus, bolnavi sau habotnici. Se asigură condiţii deosebite: grilaj nichelat, jandarmi obosiţi, hoţi de buzunare, bălţi pline de gunoaie şi ambulanţe vesele. Procesiunile trebuie să fie asemănătoare cu cele din Evul Mediu: oamenii trebuie să stea minim 12 ore în picioare, ei sunt încurajaţi să cumpere materiale promoţionale cu sfinţi, îngeri, bărboşi preacucernici, cruci şi icoane vindecătoare de mâncărimi embrionare, lumânări cu miros de slănină, vin sfinţit şi alte chestii pentru mântuire. În timpul procesiunii, participanţii îşi vor da ochii peste cap a evlavie, îşi vor şterge nasul cu pioşenie şi vor strivi sub toace orice femeie leşinată căzută de oboseală. Odată ajunşi la cuvioasă, fiecare participant are dreptul la 2.543.908 cereri. Cererile suplimentare sunt taxate, probabil cu un an de iad, naiba ştie, pelerinii sunt foarte secretoşi nu vor să spună la toată lumea secretul. Organizatorii garantează mântuirea personală a fiecăruia dintre participanţi. Pe orice post de televiziune putem savura interviuri din care auzim cam aceeaşi poveste : ,,suntem bucuroşi, mântuiţi, iertaţi, dodoliţi, cărăbuşaţi, lotoenergizaţi, hedonizaţi, borofilaţi'' ( am adaugat şi eu ceva, sper că nu se supăra nimeni :))) ). Ciudat pentru mine nu este faptul că zeci de mii de oameni participă la evenimente de tip medieval, ci faptul că mulţi dintre ei au studii superioare, masterate, etc. Vă daţi seama ce crede un german sau un japonez fără simţul umorului când vede astfel de persoane îmbulzindu-se în faţa unei racle de unde poate obţine mântuirea !
Ce urmează ? După etapa Iaşi, va urma etapa Bucureşti, unde alte oase aşteaptă pelerinii. Nu contează că o anumită instituţie câştigă milioane de euro, participanţii la campionatul de orientare mistică nu trebuie să abandoneze. Între timp se pot antrena la bisericile din propria localitate. Să nu uităm şi de etapele intermediare: moş Nicolae, moş Crăciun, Boboteaza, agheazmele şi toate obiceiurile inventate de domnii care au absolvit teologia.
 Cineva ne vrea proşti şi obedienţi. Bravos' naţiune !

luni, 7 octombrie 2013

PALADIN

Un desant de amintiri fracţionează dimineaţa
Ad sinarum gentem retragerea tricoului cu numărul patruzeci şi cinci
Iataganul ascuns sub stiva de lemne
Incestul semantic declanşat de fiecare aliteraţie

Hai lasă
îmi spune ioana
restul lumii empatizează cu femeile care scuipă cratime nichelate
da
lamentaţiile lor declanşează secvenţe seismice asemănătoare
cu vibraţia apelurilor nepreluate

arunc cana de ceai sub roţile unui tren de marfă
ioana se aşază în genunchi pe coji de cartofi şi ace de seringă
ce naiba faci
o întreb ca şi când aş degaja în tuşă
un cap de manechin asiatic sau un glob de cristal mincinos
ce naiba faci
ioana spune
îmi şerpuiesc durerea nu vezi
eduardule
paladinule


Eduard Dorneanu
Mălini-7 octombrie-2013

vineri, 4 octombrie 2013

GOTHIC 43

labirintul e plin de copiile infidele ale veronicăi franco
iminent
ioana  îmi escortează gândurile
sentimental
evoluăm lent cu eleganţă atemporală
stârnind confuzie şi entuziasm speculativ

nu există orizont de timp
procesiunea privirilor vinovate sepără pietrele funerare
de mângâierea cuvintelor lui pierre l’ermite

visele devin artefacte ale unei viziuni vulgare
ştiu
mai toate rănile accidentale sunt cusute cu litere ciclamen
e primul pas către apoteoză
şi singura şansă de a trece râul de foc
împreună

Eduard Dorneanu
Mălini-4 octombrie-2013