IMPACTUL

nu conduc  maşinile care au volanul pe partea dreaptă
am încercat o singură dată 
afară ploua iar Jane şi-a pus pe bord saboţii murdari.
şoseaua era plină de gropi
pe trotuare oameni bătrâni cumpărau castane coapte
clar
era una din acele zile când diavolul culege struguri de pe buzele
văduvelor tinere.
impactul cu zidul braseriei irlandeze a dus-o pe Jane
în braţele Domnului.
moartă părea cu adevărat hidoasă
jumătate de cap îi fusese zdrobit .
mă întrebam cum de am putut să îmi petrec ziua
cu o femeie care arată aşa de oribil. am scos-o din maşină
ca pe un sac de cartofi cumpărat la preţ de speculă
saboţii au rămas în maşină. şi astăzi îi poţi vedea cum aşteaptă
pe nimeni.
nu mai conduc maşinile care au volanul pe partea dreaptă
mai bine mă întind cu faţa la perete pe un pat desfăcut
şi aştept ca diavolul să se sature de roadele
femeilor nefericite.

NATALIA

Natalia seamănă foarte bine cu Maria Magdalena. 
are aceiaşi ochi expresivi, palmele mici.
respiră des, ca un personal rătăcit în depoul capitalei. 
când urc cu ea în camerele ieftine de hotel provincial,
mă întreb dacă nu e un sacrilegiu să o văd plutind
între cer şi palmele mele.
duminica trecută, m-a rugat să merg cu ea la biserică. 
am crezut că glumeşte sau că e în acea perioadă a vieţii când bigotismul
o ajută să treacă peste monotonie. 
vii? 
- mă întreabă supărată-
sau îţi desenez pe pereţi desene obscene ? 
ştiu că nu ai bani de zugrăvit.
m-am îmbrăcat cu haine închise la culoare 
şi am ieşit să ne întâlnim cu ce a mai rămas din Dumnezeu.
icoanele ne-au întâmpinat flămânde.
nu trebuie să pari profund
- mi-a explicat privindu-mă curioasă. 
vorbeşte cu El!
spune-i unde şi ce te doare, promite-i ceea ce oricum nu vei înfăptui. 
e obişnuit cu noi. femeia seamănă cu Maria Magdalena.
asta o face să fie dorită de bărbaţii trecuţi de prima tinereţe. 
îi stă perfect printre oamenii rătăciţi în credinţă.
după slujba religioasă,
Natalia vrea să mănânce vată de zahăr. 
ciudate pofte ai doamnă!
până diseară mă trimiţi după stridii sau caviar.
la recepţie am aflat că bursele asiatice au deschis în pierdere
iar cursul euro-leu a luat-o razna.
de ce întrebi mereu de prostiile astea? 
- a râs Natalia aruncându-şi jeansii în dulap.
naiba ştie, frumoaso. obişnuinţa.



Eduard Dorneanu
Mălini 9 mai 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului 

IOANA MĂRULUI IONATAN

Ioana mărului ionatan muşcă din carnea mea
zilele i se lipesc de cerul gurii
eşti amar , spune supărată
eh!
alergăm un pic de ochii lumii 
ca să nu se credă că suntem chiar atât de flămânzi
femeia asta chiar ştie să sară peste obstacole ca o iapă de rasă
mă mir de voluptatea mişcărilor ei. Amăruiulee
îmi dai voie să mănânc sau mai alergăm un pic 
se uită la noi câteva doamne. Dacă vrei le scoatem din starea de şoc 
dacă nu,nu.
Ioana, întinde masa sunt şi eu lihnit. Vezi că în sacoşa verde avem 
tacâmuri din tablă zincată. Cum zincată? Din tablă din aceea cu care acoperă
ţiganii casele oamenilor? Care ţigani? Astea sunt tacâmuri, Ioana, tacâmuri, 
înţelegi?
Ioana mărului ionatan mestecă încet cu gândul aiurea
ştii ce aş vrea eu neapărat să fac după ce voi fi bogată şi nefericită?
habar nu am Ioana, de unde naiba să ştiu. Îţi spun dar nu cumva să râzi
că mă supăr şi plec. Hai spune, nu râd. Măi, da juri că nu râzi?
jur, nebuno, spune.
aş vrea să îmi cumpăr o pădure cu copaci din sticlă. Mulţi copaci.
multe roade din sticlă. Râzi? 
nu râd.copaci din sticlă, fain. 
mânânc atent să nu mă tai în visul ei. E foarte frumoasă
recunosc uşor oamenii frumoşi după forma genunchilor.
muşcă iar din carnea mea
e veselă, ea ştie de ce
din sticlă amăruiule, nu uita spune iar cu gura plină
din sticlă, Ioana
din sticlă.

Eduard Dorneanu
Mălini 9 mai 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului 

ASALT

nu pot mişca cerul 
stelele atârnă de şenilele tancului
norii îmbracă picioarele morţii
respir sângele păsărilor 
amestecat cu fum de napalm

baioneta e o aripa de cucuvea
aerul e o cămaşă otrăvită
din oasele mele cresc umbre lungi
şi-mi astup urechile cu rugăciuni

strigătul ierbii decapitează îngerii 
luna se furişează printre cadavre
mă roagă să îmi deschid inima
să poată duce acasă
ultimul meu cuvânt.

Eduard Dorneanu
Mălini 6 mai 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului 

MĂRUL IONATAN

  A inflorit mărul ionatan după o noapte in care furtuna a a făcut prăpăd prin satele din jurul Măliniului. Ochii mamei s-au înseninat şi au văzut în această minune un semn al bunăvoinţei divine. Albinele şi păsările au venit să laude pomul îmbrăcat în haină nouă.

 Mărul ionatan are 38 de ani şi nu este un pom obişunuit. Tatăl meu, Neculai Dorneanu şi domnul învăţător Vicu Plăcintă l-au altoit iar roadele sale sunt cu mult mai gustoase decât cele ale altor meri de acelaşi soi. Domnul învăţător era cu adevărat priceput. Altoia pomii folosind ceară curată şi mlădiţe potrivite. Tata era şi el priceput dar se baza mai mult pe experienţa domnului Vicu. Tata şi domnul învăţător nu mai sunt printre noi de ani buni. Pomul a crescut şi de la an la an roadele sale au fost tot mai gustoase. Ceilalţi pomi altoiţi din jurul lui s-au uscat căci pomii altoiţi au o viaţă mult mai scurta decât cei obişnuiţi. Mărul ionatan a rămas în mijlocul ogorului chiar si după ce uriaşul păr domnesc ce creştea lângă el a fost doborăt de furtună. Mărul nu s-a temut de nimic, nici de vânturile aspre ale iernii, nici de ploile cu gheaţă ale verii.

  Mărul zâmbeşte oamenilor, păsărilor şi lui Dumnezeu. Încă o dată a  înflorit pentru cei care l-au ajutat să crească,  pentru cei care îl iubesc, pentru cerul curat al satului meu.  

 Ninge încet cu flori de măr în livezile gospodarilor din Mălini. Îngeri de lumină adună visele copiilor şi le lasă la picioarele Domnului .Dumnezeu râde binecuvântând satul meu cu încă o primăvară. 

PLETELE ANAHITEI

Anahita s-a tuns chilug în frizeria egipteanului Mahmoud.

Moartea se amestecase printre clienţii uimiţi de o asemenea îndrazneală.

eu am stat lângă uşă gata să deschid focul asupra oricărui duşman apărut peste noapte.

număram în gând trupurile celor care vor muri.

pletele Anahitei au căzut pe podeaua galbenă printre capete de creioane, 

bucăţi de jurnal şi monede fără valoare.

oglinda tremura ca un copil care s-a ascuns în cuşca unei fiare.

am tras în ea treizeci de cartuşe, un încărcător, 

fără să aştept confirmarea tristeţii.

pe oamenii paralizaţi de frică 

i-am lăsat în singurătatea rugăciunilor de amiază.

închisoarea braţelor Anahitei era singurul loc unde puteam poposi.


Eduard Dorneanu
Mălini 3 mai 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului 

TAINE DE MAI

primăvara ne adună tăcerile 

pe a mea o smulge din carne 

nu protestez

îmi ridic palmele deasupra mirării

rotunjind durerea .

stai ghemuită 

linia orizontului îţi împarte trupul în silabe şi flori

aştept să îmi treacă frica de viaţă

apoi te voi bea femeie-floare

te voi bea.

nu am mai auzit plângând întunericul

e prima şi ultima dată

Eduard Dorneanu
Mălini 3 mai 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului