LUMEA-DINTR-UN UNGHI STÂNGACI

Adunate câte 2,5

MAI MULT CA DEFECTU’

A început o nouă campanie de calificare la fotbal. Dimineață, m-a pus naiba să deschid televizorul și am aflat că ,,România a obținut o victorie istorică în fața Greciei’’. Am băut o cană de ciocolată caldă și am  deschis iar televizorul. Evident, un prezentator cu ochii holbați ridica în slăvi eroii fotbaliști. Am rămas o clipă descumpănit. Și eu am urmărit meciul. Ce Doamne iartă-mă au văzut ăștia istoric , legendar și neasemuit la țurca jucată de ai noștri și de greci seara trecută? În primul rând, ai noștri au marcat din lovitură de pedeapsă. Nu mi-am dat seama cine pe cine a faultat deși m-am uitat de nenumărate ori la faza premergătoare loviturii de la 11 metri. În repriza a doua, un fundaș român a atins mingea cu mâna. Arbitrul a avut un cârcel sau recita ,,Tatăl nostru ’’ în chineză. De văzut hențul din careul românesc-nici vorbă. În rest, monotonie. Mingea a fost plimbată de ici colo. Nu s-a prea șutat la poartă. Nu s-a alergat. Am uitat să menționez că s-a jucat fără spectatori. Asta a anulat din start avantajul terenului propriu, dar oricum a fost un meci super-plictisitor. Iată ce spune statistica despre acest meci ,,istoric’’. Naționala României a avut o posesie de 39 %. Bine, poate că nu contează posesia . Cei doi portari au avut fiecare câte două intervenții. Ce să înțeleg din asta? Că s-a jucat așa de ,,istoric’’ încât mingea nici nu a ajuns prin preajma celor două porți? Îmi amintesc că una dintre cele două intervenții ale portarului nostru este de fapt un ricoșeu, balonul a fost șutat în bară și apoi l-a lovit pe portar în creier, pardon undeva, nu mai știu unde. Numărul ocaziilor de gol ale naționalei României a fost unul foarte mic. Doar Albania și Gibraltar au avut ocazii mai puține în meciurile desfășurate ieri.

Adevărul este că România face parte dintr-o grupă de calificare foarte comică. Toate echipele acestei grupe practică ( deocamdată ) un joc modest, defensiv. Presupun că nu există echipe favorite, toate sunt o talpă și-un gazon. Voi numi această grupă-Grupa ,,mai mult ca defectu’ ’’. Antrenorul român poate antrena liniștit în continuare ,,istorica’’ națională de fotbal a României deoarece ,,adversarii’’ noștri sunt vai de capul lor. Urmează meciul cu Ungaria. Vom învinge sau o vom lua pe coajă, istoric, legendar, neasemuit. Grupa ,,mai mult ca defectu’’ ne poate duce la un turneu final. Doamne feri’ de mai rău !

Eduard Dorneanu
Mălini 8 septembrie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului 

ALBASTRU NOU

VISE DE TAINĂ

ARSUF

Ați observat că despre anumite evenimente istorice nu se vorbește mai nimic? Sunt sigur că ați observat. Dacă despre blindate, Stalingrad, adăpostul lui Dolfi și faraoni putem afla tot ce dorim, victoriile templierilor sunt rareori pomenite. Informațiile care circulă pe internet sunt și mai ciudate. Ele deformează adevărul și banalizează valoarea idealurilor templiere. Pe sute de site-uri se pot găsi articole denigratoare despre ,,sărmanii soldați ai lui Christos’’. Nu voi diseca teoriile lor absurde.  Acest scurt editorial are un singur scop: acela de a reaminti cititorilor mei că la 7 septembrie 1191, în bătălia de la Arsuf, armata cruciată condusă de Richard  a învins oastea musulmană a lui Saladin. 700 frați cruciați au plecat dincolo de albastru. Oricât ar încerca unii și alții să acrediteze ideea că victoria de la Arsuf a fost una minoră, adevărul este cu tot altul. După această măreață victorie, drumurile către Ierasulim au devenit mai sigure. Creștinii au putut pleca din nou în pelerinaj către Ierusalim. Mereu m-am întrebat cum oare creștinii de atunci erau gata să se sacrifice pentru a ajunge măcar pentru o clipă în Orașul Sfânt, iar astăzi unii oameni sunt gata să plece în vacanță peste tot în lumea asta dar niciodată la Ierusalim deși se laudă că ar fi creștini sută la sută. Există explicații, dar mi-e lehamite să le expun.

Da, unele evenimente istorice sunt aruncate în uitare, deformate sau ascunse în totalitate. Și totuși, idealurile rămân. Idealurile templiere, umane, creștine. Azi, 7 septembrie 2014, sunt unul dintre cei care rostesc cu mâna dreaptă pe inimă : Arsuf. Undeva, într-un alt colț de lume, altcineva îmi răspunde :Arsuf.

Idealurile templiere nu se pierd. Nu se uită. În veci !

Eduard Dorneanu
Mălini 7 septembrie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului

ȘARPELE DE ASFALT