CAFEA CU PLOAIE

ai trecut invaluita in mister absolut.

serpii mi-au devorat lacomi pupilele dilatate de spaima. 

refrenul a curs linistit,  fara sincope, 

aparat de metafore armonioase. 

semnul furtunii s-a ascuns intre filele jurnalului rebel, 

langa mormintele rascolite de mainile neuitarii. 

cu buzele arse de dorinta mi-ai cautat credinta

ramasa sa adune hergheliile cuvintelor risipite. 

te-am recunoscut dupa cicatricea ce iti umbrea jumatate de ideal., 

era aceeasi cicatrice sub forma de aripa sculptata in nisipul clepsidrei. 

impacat cu gandul ca suntem nedespartiti in durere

te-am dus la altarul parasit de zei. 

acolo te-am facut mireasa unui adevar indoielnic 

iar sanii tai au rodit cirese amare

umilind asfintitul.


Eduard Dorneanu
Mălini 27 IUNIE 2011
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului .