MARIEI

Maria știi
de fiecare dată când o aud pe Cleo
cum se ceartă cu șoaptele nopții
îmi închipui că e geloasă pe mine
cum altfel
doar îmbrățișarea mea te face să curgi
fierbinte
dincolo de lava cuvintelor și a mângâierii
da

mi-e greu să găsesc o ramă pentru pozele tale
mă tem că nu există nimic care
să se potrivească frumuseții tale
așa că te privesc risipită în trei
zeița livezii zeița casei
zeița și cleo

îmi așez palmele peste coama cerdacului
închid ochii și aștept
la cine visezi frate om ma intreabă îngerul de pază
pentru cine ții în loc timpul
rugăciunile fraților pomi și vuietul apelor suhăi
știi frate înger
o aud pe cleo cum se ceartă cu șoaptele nopții
cred că e geloasă pe mine
tu poți să vezi că sub îmbrățișarea mea
maria curge ca un vers rostit în ceruri
ca o mângâiere sub care iarba înverzește
ca un uter din care intră și iese abur cald
și vin purpuriu

Maria știi
Fiecare secundă înfige ancore în carnea mea
Sângele nu ne acoperă urmele
Nu ascunde ecoul
Iar eu pot striga albastrului
că tu
numai tu
ești binecuvântarea mea.