NUDITATEA DURERII

orice femeie lăsată să moară sub pătura găurită a şarpelui E85

împrospătează nuditatea durerii

katia sărută pantofii cu vârf ascuţit ai motociclistului

amortizorul refuză îmbrăţişarea cu ţeava nichelată

e stricat ce dracu are

murmură în limba latină omul îmbrăcat în haine din piele de câine

ce spui întreabă katia

dezbracă-mă şi treci peste mine de nouăzecişişase de ori

(notă pentru lunetişti: nu îmi place să scriu nouăzecişişase dezlegat)

apoi ia o cretă

desenează conturul ochilor holbaţi de uimire

ai navetiştilor care aşteaptă deflorarea publică

număr în gând ţipetele de plăcere ale femeii

sânii striviţi de asfaltul amestecat cu zăpadă

mustesc de sânge şi alcool

motociclistul taie degetele  picioarelor femeii

ameţita asta nu a auzit de pedichiură

murmură supărat în aceeaşi limbă latină

ai murit întreabă mestecând un băţ de chibrit

a murit îmi spune ridicând din sprâncene

câte degete crezi că are idioata asta la picioare

zece spun eu blestemând motocicletele care pot circula iarna

zece frate se bucură omul cu haine din piele de câine

zece

strângem hainele femeii şi săpăm la rădăcina şoselei

moarta are la gât un lanţ din platină

îl vrei tu mă întreabă pseudolatinul

nu îi răspund împingând cu piciorul cadavrul deja ţeapăn

dă-l naibii de lanţ

scuipăm dezgustaţi

internetul s-a umplut cu imagini ale degetelor  risipite pe E85

hai să dăm o raită pe la basarabence

am auzit că au venit prospături

hai îi răspund

m-am săturat să îngrop cadavre la marginea şoselelor europene

mi-au îngheţat mâinile

se aud urletele de foame ale călăilor de poezie

îmi împăturesc umbra

şi plec

Eduard Dorneanu

Mălini, 11 ianuarie, 2013