Oile lui Polifem iubesc serenadele. Nu serenadele romantice cântate cu ochii închişi şi mâna la inimă. Ei nu, nu alea. Oile iubesc serenadele contemporane care nu pot fi înterpretate decât în locurile sacre ale omenirii: lângă gratarul încins, pe mesele cluburilor de fiţe sau în camerele bordelurilor de lux. Şi totuşi nu ştiu cum naiba, oile lui Polifem au ajuns marţi seară pe gazonul National Arena. Vreo 54.000 de oameni au început să cânte imnul naţional. Oile s-au posomorât, au abordat o mină serioasă, ba chiar s-au prefăcut că murmură şi ele, nu de alta dar toate camerele de filmat luau cadre cu feţişoarele lor inteligente. Polifem nu s-a opus acestei blasfemii. Oricum, ciclopul are un singur ochi care funcţionează în funcţie nivelul de egoism al zilei.
A urmat nenorocirea de meci România-Grecia. Rămân la convingerea că ne-am bătut singuri. Cine nu şutează la poartă nu prea are cum câştiga un meci. Grecii au marcat un gol în proprie poartă. Cadoul nu a încurajat pe genialii noştri jucători, aşa că la Rio va ajunge naţionala Greciei. Pe undeva fotbalul românesc a avut de câştigat. O eventuală calificare a României ar fi dus la campionatul mondial o echipă modestă numai bună de umilit. Dacă Grecia ne-a marcat trei goluri, probabil că Argentina sau Germania ne-ar fi marcat opt, fără probleme.
Evident, oile lui Polifem iubesc serenadele. Nicio oaie nu poate suporta imnul ţării, dar behăie bucuroasă când trei beţivi fredonează o manea. La conferinţa de presă fiecare oaie a condamnat nesimţirea celor din tribune. Ghinionul cel mare a constat în faptul că marţi pe National Arena au debarcat urmaşii argonauţilor. Ei bine, nu a mai apărut Ulise, Iason, Castor sau Polux. Cu toate astea grecii zilelor noastre au demonstrat că pot învinge oricând o turmă, chiar şi una care aparţine lui Polifem.
Concluzia este una singură, anticipată de mine încă de la meciul tur: cel mai potrivit antrenor pentru naţionala de fotbal a României este Iuda. Nicidecum Satana.
Eduard Dorneanu
Mălini-20 noiembrie-2013
