Istoria nu este o mamă care înfiază muribunzi. Numele eroilor trece de la o generaţie la alta. Cameleonii se strecoară şi ei printre mormintele celor căzuţi pentru un ideal. Îi vedem în fiecare zi agitându-se la posturile de televiziune comerciale dar şi la televiziunea publică. Mulţi au certificate de revoluţionar. Ce înseamnă asta? Ei bine, dacă ar fi să ne luăm după anumiţi ,,eroi ai patriei'', unii participanţi la revoluţia din 1989 au fost ,,mai revoluţionari '' decât alţii. Pentru această calitate au primit un certificat de revoluţionar şi anumite drepturi. E ca şi cum ai s-ar afirma că fără ei, revoluţia din '89 nu ar fi avut loc. Nu am auzit ca paşoptiştii să fi avut certificat de revoluţionari sau ca ţăranii din Flămânzi să fi avut certificat de răsculat. Luptătorii din munţi nu au avut certificat de patriot, iar deţinuţii politici nu au cerut în veci certificate de martir.
Dacă armata ar fi executat foc asupra manifestanţilor, Ceauşescu ar fi rămas preşedintele R.S.R. fără probleme. Cu toate astea, cei care au spart uşile unor instituţii publice au devenit revoluţionari cu patalama la mână. Participarea la un eveniment de o asemenea importanţă istorică trebuie recompensată? Lunetiştii şi-au luat tălpăşiţa imediat ce au auzit discursurile unora şi altora?.
După douăzeci şi patru de ani, oraşul martir, Timişoara, este ocupat metru cu metru, în fiecare zi, de clanurile ţigăneşti. Nici în celelate oraşe ale patriei, viaţa românilor nu este una uşoară. Tinerii au plecat la muncă în străinătate. Parlamentarii trudesc din greu pentru interesul personal. Viitorul pare a fi unul sumbru. Pentru asta nimeni nu primeşte certificat de ipocrit sau de ignorant. Şi totuşi: istoria nu este o mamă care înfiază muribunzi. Nici măcar în zilele impare. Nu.
Eduard Dorneanu
Mălini-21decembrie-2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu