VIRTUTEA CONTINENŢEI

iarna ascunde zăpezile departe de casa pâinii
şi st giles cripplegate
pot auzi
cum cântă ioana la pian după partituri scrise pentru mâna stângă
aşa da
ador provocările inutile şi manevrele evazive
toate aceste expresii benigne
ascund calea impersonală care duce în labirintul universului patologic

nu caut elemente de edicţie în rugăciunile iubitei
uitarea a încins cu brâul purităţii bazinul emoţional al trecutului
cobor treptele care protejează amnezia disociativă a ioanei
sunt singură strigă ea
înfăşurată în virtutea continenţei
ca un prunc înainte de a fi scăldat în mizeria styxului

îi şoptesc
eşti un epifenomen ipotecat în schimbul unor monede volatile
pot auzi cum cânţi departe de casa pâinii
la început şi la sfârşit de supliciu
întinsă pe nisipurile mişcătoare ale buzelor mele
fertilă şi amară
femeie-şaradă ascunsă sub palmele nopţii
pot auzi

Eduard Dorneanu
Mălini-29 decembrie-2013