Am dormit două ore. Am lăsat geamul deschis și au intrat în cameră câteva muște care m-au trezit cu bâzâitul lor. A trebuit să pulverizez o substanță care, vezi Doamne, le omoară pe muște. Evident, muștele nu au pățit nimic dar a trebuit să deschid toate ferestrele pentru că nu mai puteam respira. Am adormit spre dimineață și am visat că eram din nou elev de liceu. Mă aflam undeva, într-o cameră de internat împreună cu alți doi tineri. Ne pregăteam să mergem acasă. Îmi făceam probleme, nu știam dacă e cazul să merg la autogară sau să fac autostopul undeva peste drum de benzinăria aflată la ieșirea din Suceava. Brusc cei doi tineri au început să scoată din buzunare bani, mulți bani. Râdeau și numărau banii. Eu am găsit o singură bancnotă de 10 lei. Chiar și în somn, mi-am dat seama că banii sunt prea puțini. Pot ajunge până În Fălticeni, dar de acolo până la Mălini mai e destul. Tinerii au văzut că nu am destui bani și au început să râdă mai tare.
M-am trezit la ora șase și șaisprezece minute. Am băut ciocolată caldă și nu mi-a păsat de visul în care banii erau puțini și satul meu prea departe. Încă miroase a insecticid. Sper să plouă. Pământul are nevoie de apă vie și răcoare. Fulgeră deasupra Pădurii Prisos. Tresar, apoi zâmbesc. Poate va ploua. . .
Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O zi fără tristețe să aveți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu