In fiecare primavara florile de pe mormantul tau miros a tinerete pierduta,
astept ca in locul lor sa apara degetele tale, ochii tai.
aud cum strigi sub muntele de pamant cuvinte de iubire asa cum nimeni viu
nu poate rosti.
ma rogi sa gonesc vesnicia,
sa ma lupt cu Dumnezeu.
iti promit cu ochii la cerul bandajat de nori purpurii lucruri imposibile
si plec sa unesc asteptarea cu neuitarea
in apropierea Ursei Mari...
vara vine ca o prostituata fardata, cu sanii goi si buzele pline de piercinguri argintii
atingerea ei nu ma sperie, cuvintele ei nu ma dor.
stam imbratisati fara sa ne iubim asteptand ca unul din noi sa cedeze
inainte de sfarsitul lumii,
si asta e divin.
.
toamna se cuibareste in biblioteca fara carti ,
amageste muzele abandonate de zei.
ne mangaiem un timp asteptand ca Pan sa domoleasca toti caii salbatici ai stepei
cu poemele mele inca nescrise.
iarna ma intorc la tine nestiind pe cine sa mai mint ca viata are vre-un rost fara iubirea ta,
lumanarile nu ard din cauza vantului si a tacerii
dar tu ma ierti zambind fericita ca nu te-am uitat .
disperat ca anotimpurile au indragit durerea celor ce s-au sinucis
ma acopar cu zapada amara si si stau langa tine
pana ard toate lumanarile.
Eduard Dorneanu
Mălini 9 august 2011
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu