DE-A SECUII

 Jocurile sunt importante. Nu contează calitatea, durata sau eficienţa lor. Umanitatea are nevoie de jocuri. În copilăria mea am avut ocazia să particip la jocuri distractive sau imbecile: ,,nu te supăra, frate'', ,,lapte gros'', ,,ţără, ţară vrem secui'' , ,,hoţii şi vardiştii'', etc.
 Să vă povestesc cum se juca ,,de-a secuii''. Copiii se împărţeu în două grupuri: unul mai mare, compus din tot felul de copiii, mai graşi, mai slabi, ştirbi, cum a dat Domnul şi un grup mai mic format din copiii care la orice zgârietură fugeau repede la directorul şcolii şi ne pârau pentru că i-am omorât în bătaie. După studiile domnilor sociologi din ziua de azi, cel de-al doilea grup ar putea primi numele de ,,grupul minoritarilor'' . Prima regulă a jocului era următoarea. grupul mare trebuie să protejeze , să înţeleagă şi ocrotească grupul mic. Eu am făcut mereu parte din grupul mare, fireşte. Într-o zi de octombrie, acum mulţi ani în urmă, am jucat pentru ultima dată acest joc. Grupul minoritar compus din 15 puştani s-a confruntat cu grupul meu alcătuit din toţi ceilalţi copii ai satului. Jocul a început astfel: cei din grupul nostru au strigat . ,,ţară, ţară vrem secui''. Grupul advers a răspuns: ,,pe cine?''. Cei din grupul nostru au răspuns la unison: ,,pe mătaaaaaaa''. Ei bine, răspunsul a fost considerant un afront adus societăţii umane. Cei 15 puşti ne-au reclamat peste tot: la directorul şcolii, la femeia de serviciu, la îngrijitorul de cai de la Ocolul Silvic. Cei din grupul minoritar au afirmat că niciodată nu se vor mai juca cu noi. Ca atare s-au plâns şi profului de sport cerând dreptul de a organiza jocuri în interiorul careului de şase metri din faţa porţii care dădea înspre oficiul poştal. Au specificat că doreau ca acel spaţiu să fie considerat un fel de teritoriu autonom  al celor care se joacă civilizat ,,de-a secuii''. Ce 15 eroi din grupul minoritar nu au avut prea mare spor. Cei din grupul mare i-au atacat cu barabule, pietre, i-au înjurat de sfinţi, mame şi mântuitori. Din păcate puştanii nu aveau propriul lor steag. Dacă ar fi avut aşa ceva, vă garantez că el ar fi fost arborat pe toaleta comună din curtea şcolii.
 Jocurile sunt importante. Umanitatea are nevoie de jocuri. Uneori e mai palpitant să urmăreşti ipocrizia unor mustăcioşi renegaţi decât şutul către vinclu al lui Cristiano Ronaldo. Cum? A strigat cineva: ,,pe cine?''. Vai, nu pot să cred. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-27 octombrie-2013