labirintul e plin de copiile infidele ale veronicăi franco
iminent
ioana îmi escortează gândurile
sentimental
evoluăm lent cu eleganţă atemporală
stârnind confuzie şi entuziasm speculativ
nu există orizont de timp
procesiunea privirilor vinovate sepără pietrele funerare
de mângâierea cuvintelor lui pierre l’ermite
visele devin artefacte ale unei viziuni vulgare
ştiu
mai toate rănile accidentale sunt cusute cu litere ciclamen
e primul pas către apoteoză
şi singura şansă de a trece râul de foc
împreună
Eduard Dorneanu
Mălini-4 octombrie-2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu