Îmi plac actorii care interpretează personaje şi nu se joacă pe ei înşişi. De-a lungul timpului am vizionat tot felul de ciudăţenii, atât în cinematografia naţională cât şi în cea străină. Îmi amintesc scena ridicolă din filmul ,,Actorul şi sălbaticii” unde, pe scena unui teatru din anii ’40, se dansa după o muzică a anilor ’70. Unii actori se interpretează pe ei înşişi în filmele cu indienii comanche, urşii polari sau extraterestri. Asta nu ar fi foarte grav pentru că sălbăticia şi animalele nu sunt pretenţioase. Ce enervează cu adevărat este prestaţia actoricească din filmele istorice sau din cele care ecranizează romane foarte cunoscute. Burebista (George Constantin) se adresează ironic asemeni unui activist de partid la o plenară plictisitoare, discursul său este unul aproape socialist, iar marele actor nu îmi pare credibil, dimpotrivă. Costică Carastase nu seamănă nici pe departe cu Constantin Tănase, ci este un Toma Caragiu exilat printre comunişti şi legionari. Exemplele ar putea continua. Voi evoca în continuare trei actori care au reuşit să mă impresioneze printr-o evoluţie spre superlativ în trei pelicule din anii’70-’80: Constantin Dinulescu ( druidul Breza) în ,,Burebista”, Sergiu Nicolaescu (Leonida Pascalopol) în ,,Felix şi Otilia” şi Gheorghe Dinică (Diplomatul) în ,,Prin cenuşa imperiului”.
Constantin Dinulescu a avut un rol secundar în ,,Burebista”, dar unul credibil. Filmul are o distribuţie fabuloasă. La prima vedere ai spune că un astfel de film istoric în care joacă actori ca: George Constantin, Ion Dichiseanu, Alexandru Repan, etc. nu poate fi decât unul de mare succes. Vizionarea filmului m-a dezamăgit complet. George Constantin avea discursuri politice, Ion Dichiseanu aducea veşti science fiction despre Spartacus, geto-dacii se foloseau de eclipse pentru a învinge pe celţi. Geto-dacii semănau foarte bine în comportament cu indienii apache din cărţile lui Karl May. Toţi erau filosofi, buni luptători, vizionari şi aveau un discurs aproape socialist. Personajele filmului pierd din credibilitate. Oricât ar încerca actorii să ascundă tenta politică a filmului, aceasta iese mai mereu în evidenţă . Druidul Breza are ,,şansa” de a nu fi un personaj principal. El apare doar în prima parte a filmului şi datorită unui Constantin Dinulescu foarte expresiv, îi domină pe ceilalţi. Breza are stil, este un vocal moderat, poate trece de la o stare la alta cu o uşurinţă ieşită din comun. Distribuţia filmului ,,Burebista” a fost grandioasă, dar atât. Constantin Dinulescu este posesorul unui arsenal artistic greu de egalat: dicţie perfectă, modulare a vocii în funcţie de cerinţe, o expresivitate gen Nicholas Cage. În ,,Burebista”, replicile scurte l-au avantajat. Recomand celor care încă nu au văzut filmul ,,Burebista” să urmărească prima lui parte, chiar şi doar pentru a întâlni un Constantin Dinulescu absolut magistral.
Pe Sergiu Nicolaescu l-am văzut în multe filme, unele mai reuşite, altele mai modeste. Cred că rolul vieţii lui l-a jucat în ,,Felix şi Otilia”, în regia lui Iulian Mihu. Nu m-a impresionat ca boxer în ,,Ringul”, nu am fost un fan al filmelor în care interpreta comisari, dar în rolul lui Leonida Pascalopol a fost magistral. ,,Felix şi Otilia” a avut în distribuţie alături de Sergiu Nicolaescu pe Violeta Andrei, Gina Patrichi, Marin Moraru, Julieta Szonyi, Radu Boruzescu, Gheorghe Dinică (excepţional a jucat), etc. Leonida Pascalopol l-a dominat pe Felix . Sergiu Nicolaescu s-a transpus în rolul personajului jucat cu un firesc dezarmant. Leonida este un aristocrat care se impune prin eleganţă. Otilia, Costache Giurgiuveanu şi Felix fac parte dintr-o altă lume. Pascalopol este un personaj rar, un exponent al unei lumi pe cale de dispariţie. Rolul jucat de Sergiu Nicolaescu este un rol de compoziţie, unul foarte greu de interpretat. Filmul merită vizionat chiar dacă personajele principale au o prestaţie mai degrabă modestă.
Gheorghe Dinică a fost genial în rolul Diplomatul din filmul ,,Prin cenuşa imperiului”. Nu exagerez cu nimic când spun asta. Personajul are haz, ironie, este inteligent şi cameleonic. Trădează şi sare în ajutor. Suferă şi speră. Este un personaj viu. Filmul trăieşte prin fiecare gest al lui Dinică. Replicile îi sunt aşteptate, dorite. Apreciez în mod deosebit regia lui Andrei Blaier şi muzica lui Radu Şerban.
În cinematografie este timpul unei primeniri la nivelul percepţiei. Nu vom putea merge la infinit cu teoria care spune că a existat o generaţie de aur distribuită în filme de excepţie. Înainte de 1989 au existat filme şi filme. Exagerările nu îşi au rostul. Şi în România, ca oriunde în lume, filmele de mare valoare şi rolurile interpretate impecabil sunt rare. Noua generaţie de actori are reprezentaţi foarte talentaţi, unii dintre ei au primit deja recunoaştere internaţională. Nu sunt de acord cu monopolizarea emisiunilor legate de cinematografie de către actorii trecuţi de o anumită vârstă. Respectăm şi iubim actorii indiferent de vârstă, etnie sau sex. Cred că este timpul pentru o discuţie sinceră despre cinematografie. Filmul românesc nu este un subiect tabu.
Eduard Dorneanu
Mălini, 7 februarie, 2013
