ninsoare şi funeral doom
palmele mele trec dincolo de scutul antisuicid
al ioanei
sintagmele se divid în vocale gemute cu privirea la perete
ioana spune
iar am visat că eram legată de o statuie care plângea
dacă se mai repetă de multe ori visul ăsta o să ajung
dependentă de fiecare dimineaţă
statuia se întindea până la circumvoluţiunile creierului lui iisus
apoi revenea lângă mine
asta se petrecea într-un amfiteatru plin de prostituate
fiecare dintre ele avea o carte în mână
întreb cu ochii la sânii ioanei
şi statuia
statuia plângea
după ce ai disecat creierul domnului
diferenţele de fus orar nu te mai sufocă
durerea este un elixir care şterge imaginile de lupanar
ale ultimei zile
ninsoare măruntă şi funeral doom
patul sângerează sub apăsarea pintenilor.
Eduard Dorneanu
Mălini, 22 februarie, 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu