Sunt mirat că în anul Domnului 2014 mai există persoane care suferă pentru fotbalul de club românesc. De-a lungul timpului am văzut echipe care au adunat în tribune zeci de mii de susținători și apoi au murit la ceas de prânz dintr-o semnătură și o strângere de pleoape. Au plecat în umbra uitării Foresta Fălticeni, Unirea Urziceni sau Victoria București. Am dat doar trei exemple, dar există sute de echipe desființate, asimilate sau aruncate în nămolul diviziilor inferioare. Și totuși există oameni care suferă pentru fotbalul românesc. Hm...
Recent am participat la o discuție alături de câțiva domni care ( la fel ca trei sferturi din populația masculină a țării ) se pricep la fotbal și la politică. Am discutat despre o echipă care adună puncte în deplasare doar de la echipele cu nume ale țării, și culmea exact când îi ajunge cuțitul la os, adică atunci când e pe cale de a retrograda. Distinșii mei colegi în ale discuțiilor despre sport au înfierat pe conducătorii cluburilor, pe jucători, etc. I-am domolit oferindu-le o explicație la fel de ,,plauzibilă’’ precum ideea că România va ajunge în viitor o țară stabilă din punct de vedere economic. Sunt sigur că jucătorii unei echipe modeste nu pot deveni dintr-o dată și numai pentru un meci ,,genii bipede maradonisto-ronaldiene’’. Excludem această variantă deși în copilărie am citit despre o jună care se transforma în timpul nopții în prințesă. Probabil duduia avea probleme de personalitate și i se părea că e îmbracată frumos așa cum unii aud voci sau li se pare că văd fantome care dansează lambada. Bun, ne-am lămurit. Fotbaliștii care nu nimeresc poarta nici de la un metru au reușit să smulgă puncte unor echipe titrate. Cum asta ? Ei bine, eu bănuiesc că la mijloc este magia cafenie. Nu știți ce este magia cafenie? Nu pot să cred. Toată lumea a aflat de magia neagră, albă, gri deschis sau vânăt ecleric dar nu au auzit de magia cafenie. Bine, o să dezvălui câte ceva din această taină hasekiană. Magia cafenie este practicată de persoane binecuvântate de zei cu puterea de a fi ipocriți de la naștere până la depunerea certificatului de deces la primărie. Cum îi poți recunoaște ? Ei, aici e mai greu. Unii au cruci de aur în curți, alții locuiesc în palate și sunt pictați călare pe iepe zâmbărețe. Alții își fac implant de păr din doi în doi ani și aproape toți uită să își plătească taxele către stat. De ce ajung să practice magia cafenie? Ei !, asta acum. Să trecem peste. După ritual, jucătorii echipei prind puteri neobișnuite: ei primesc pase de la adversar chiar în careul mic, sunt faultați fără minge în careu și uneori pot înscrie cu mâna , cu urechea sau cu seringa de unică folosință. Așa se explică înfrângerile marilor echipe. Nimeni nu se poate opune magiei cafenii, nici măcar generalii unor armate care fac curat prin Afganistan sau pițigăieții care participă an de an la concursul Eurovision.
Magia cafenie poate fi combătută doar dacă în ziua în care are loc echinocțiul de sfoară o fată fecioară mânâncă optzeci de sarmale în Piața Universității. Din păcate fecioarele sunt tot mai greu de găsit, iar când are loc echinocțiul de sfoară nu știe nici dracu’.
Cam asta este teoria mea despre victoriile în deplasare ale echipelor mici. Sunt mirat că în anul Domnului 2014 mai există persoane care suferă pentru fotbalul românesc de club. Mai ales într-o țară unde loviturile de pedeapsă sunt executate întotdeauna de șchiopi, de chiori și de agramați.
Recent am participat la o discuție alături de câțiva domni care ( la fel ca trei sferturi din populația masculină a țării ) se pricep la fotbal și la politică. Am discutat despre o echipă care adună puncte în deplasare doar de la echipele cu nume ale țării, și culmea exact când îi ajunge cuțitul la os, adică atunci când e pe cale de a retrograda. Distinșii mei colegi în ale discuțiilor despre sport au înfierat pe conducătorii cluburilor, pe jucători, etc. I-am domolit oferindu-le o explicație la fel de ,,plauzibilă’’ precum ideea că România va ajunge în viitor o țară stabilă din punct de vedere economic. Sunt sigur că jucătorii unei echipe modeste nu pot deveni dintr-o dată și numai pentru un meci ,,genii bipede maradonisto-ronaldiene’’. Excludem această variantă deși în copilărie am citit despre o jună care se transforma în timpul nopții în prințesă. Probabil duduia avea probleme de personalitate și i se părea că e îmbracată frumos așa cum unii aud voci sau li se pare că văd fantome care dansează lambada. Bun, ne-am lămurit. Fotbaliștii care nu nimeresc poarta nici de la un metru au reușit să smulgă puncte unor echipe titrate. Cum asta ? Ei bine, eu bănuiesc că la mijloc este magia cafenie. Nu știți ce este magia cafenie? Nu pot să cred. Toată lumea a aflat de magia neagră, albă, gri deschis sau vânăt ecleric dar nu au auzit de magia cafenie. Bine, o să dezvălui câte ceva din această taină hasekiană. Magia cafenie este practicată de persoane binecuvântate de zei cu puterea de a fi ipocriți de la naștere până la depunerea certificatului de deces la primărie. Cum îi poți recunoaște ? Ei, aici e mai greu. Unii au cruci de aur în curți, alții locuiesc în palate și sunt pictați călare pe iepe zâmbărețe. Alții își fac implant de păr din doi în doi ani și aproape toți uită să își plătească taxele către stat. De ce ajung să practice magia cafenie? Ei !, asta acum. Să trecem peste. După ritual, jucătorii echipei prind puteri neobișnuite: ei primesc pase de la adversar chiar în careul mic, sunt faultați fără minge în careu și uneori pot înscrie cu mâna , cu urechea sau cu seringa de unică folosință. Așa se explică înfrângerile marilor echipe. Nimeni nu se poate opune magiei cafenii, nici măcar generalii unor armate care fac curat prin Afganistan sau pițigăieții care participă an de an la concursul Eurovision.
Magia cafenie poate fi combătută doar dacă în ziua în care are loc echinocțiul de sfoară o fată fecioară mânâncă optzeci de sarmale în Piața Universității. Din păcate fecioarele sunt tot mai greu de găsit, iar când are loc echinocțiul de sfoară nu știe nici dracu’.
Cam asta este teoria mea despre victoriile în deplasare ale echipelor mici. Sunt mirat că în anul Domnului 2014 mai există persoane care suferă pentru fotbalul românesc de club. Mai ales într-o țară unde loviturile de pedeapsă sunt executate întotdeauna de șchiopi, de chiori și de agramați.
Eduard Dorneanu
Mălini, 6 aprilie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu