dorneanueduard.blogspot.ro Web analytics

vineri, 15 martie 2013

EUROSHAME 2013 ROMÂNIA-FINALA


Eurovisionul este o competiţie care seamănă din ce în ce mai mult cu o mixtură ,,Muppets show” & ,,Cântarea României ” (versiunea actualizată). Dacă babele din Rusia au ajuns anul trecut pe locul doi în Europa, ar fi fost de-a dreptul inadmisibil ca România să aibă o finală naţională din care să lipsească diletanţii, bufonii şi dansatoarele cu picioare groase.
Concursul a avut ca prezentatori două doamne şi doi domni, îmbrăcaţi bizar, dar care ar fi trebuit să amintească de membrii formaţiei ABBA. La prima vedere ai fi spus că reprezintă sindicatul liber al majoretelor pensionare sau cartelul dresorilor de umbre leşinate şi în nici un caz celebra trupă suedeză. Această mică ,,surpriză” a destins atmosfera şi a demonstrat telespectatorilor că televiziunea la care plătim abonament ne ,,respectă inteligenţa” într-un mod cu totul inedit.
Am urmărit cele douăsprezece melodii cu mare atenţie. Nu am înţeles de ce unele au avut parte de o sonorizare mai bună, iar altele nu.
Dar să le trec în revistă pe toate:
- Andrei Leonte cu ,,Paralyzed”: o evoluţie cu mult peste cea din semifinală. Melodia are ceva ritm, dansatorii sunt ok, dar nu putem vorbi despre o melodie cu pretenţii de hit sau măcar de şlagăr. Locul acestei melodii nu este în finala unui concurs Eurovision.
- Ovidiu Anton cu ,,Run away with me”: o melodie plictisitoare cu un refren obositor, punctat cu ,,hei-uri” şi lungit până la pierderea melodicităţii. Brigăzile artistice ale anilor ’80 şi corul şoimilor patriei din acele vremuri ar fi fost cu mult mai interesante.
- Cristian Prăjescu cu ,,The best think in life is to love”: un cântecel cu titlu pretenţios care ar fi trebuit, în opinia cantautorului, să ne încânte până la extaz. Cele mai frumoase acorduri ale melodiei sunt cele de final deoarece ne salvează de chinul de a asculta prestaţia leşinată a distinsului domn Prăjescu. Melodia nu are vlagă şi nici mesaj, în ciuda titlului pompos, repetat cu obstinaţie.
- Freestay cu ,,Criminal mind”: melodia aceasta se autodefineşte. Este un ,,oooooooo” prelung, rostit din toată inima. Soundul este la fel de banal ca acela al unei reclame la pop-corn. Astfel de melodii nu ar putea câştiga selecţia naţională nici măcar pe o insulă nepopulată.
- Narcis Iulian Ianău cu ,,Seven”: un tânăr foarte talentat, cu o voce deosebită, dar care în finală nu a mai fost la înălţimea prestaţiei din semifinală. Nu am înţeles de ce s-a prezentat în finală cu o asemenea coregrafie şi ce s-a întâmplat cu sonorizarea. Cu toate acestea, Narcis poate avea un viitor frumos în muzică. Asta, dacă va exista cineva care să îl ajute să se perfecţioneze. Narcis este un tânăr cu potenţial şi merită tot respectul. Din păcate pentru el, aseară a ratat. Oricum nu s-a făcut de râs, iar la anul poate să revină cu o melodie nouă care să aibă şi o orchestraţie pe măsură.
- Al Mike feat Renee Santana cu ,,What is love” : o melodie bine orchestrată, dar care nu are nimic spectaculos. Practic, telespectatorul nu este tentat să reasculte melodia, în ciuda numelui Santana.
- Tudor Turcu cu ,,Hello”: de departe cea mai bună melodie din concurs. Tudor propune un experiment în care el cântă şi desenează. Melodia este vie. Orchestraţia este deosebită, mult peste nivelul finalei naţionale.
- Elena Cârstea Muttart cu ,,Spinning”: o melodie plictisitoare. În anii ’70 astfel de melodii aveau oarece trecere în Insulele Noua Caledonie şi în Tanzania. Aştept ca anul viitor să se înscrie cu o nouă melodie lacrimogenă.
- Casa Presei cu ,,Un refren”: Doamna/domnişoara cu saxofonul a fost una dintre cele mai agreabile prezenţe din concurs. Robert Turcescu mai mult a şoptit melodia decât a cântat-o. Cred că fiecare dintre noi cunoaştem amatori care ar interpreta de o mie de ori mai bine ca domnul Turcescu acea melodie. Prezenţa acestei trupe în finală creează un precedent periculos. La anul este posibil să participe cu aceleaşi şanse ca şi respectabila trupă mai sus amintită şi big-band-ul cămătarilor, ceata călăreţilor cu deviaţie de sept sau cvartetul extraterestrilor cu buric detaşabil. Şansele lor de a câştiga ar fi cam aceleaşi, iar telespectatorii s-ar amuza mult mai bine.
- Luminiţa Anghel cu ,,Unique”: voce foarte bună şi o coregrafie de excepţie. Melodia pare dintr-un alt secol, nu cred că ar fi pe placul unui german, englez sau italian. Prestaţia Luminiţei a fost ireproşabilă.
- Electric Fence cu ,,Emilia”: cea mai slabă evoluţie din concurs. Melodia nu este nici manea, nu e nici r&b, nici fancy. Trupa era îmbrăcată caraghios, iar o doamnă (nu prea încântătoare) se învârtea încercând să ne arate de sub o rochie de klingoniană, pulpele groase. Melodia se încheie apoteotic cu versurile ,,dârlidârlida/dârlidârlida”.
- Cezar cu It’s my life”: o melodie foarte interesantă prin originalitatea interpretării. Cezar este un contratenor care cântă cu voce de cap. Ştiu că voi supăra pe mulţi, dar tehnica sa vocală este doar bună şi în nici un caz ieşită din comun. Am înţeles că a fost susţinut de Andreea Bocceli, Vangelis şi Angela Gheorghiu. Sunt de acord că aici avem o melodie greu de interpretat şi că el emite sonorităţi inedite. Totuşi nu contează cine pe cine susţine. Cezar este, mă repet, un contratenor. Cine crede că numai România deţine un astfel de ,,geniu”, se înşeală. Dacă doriţi să ascultaţi un contratenor excepţional, puteţi începe prin a căuta o melodie interpretată de Vitas.
Despre decizia juriului şi votul popular nu voi comenta. Am fost plăcut impresionat de atitudinea doamnei Crina Mardare. În rest, totul a fost subiectiv şi bizar. Un membru al juriului a notat cu zero puncte pe Luminiţa Anghel. Cezar a câştigat. În Suedia, la Malmo, ne prezentăm cu o melodie într-un registru ciudat pentru Eurovision. Percepţia europenilor poate fi una pozitivă (ca atunci când a câştigat ,,Lordi”) sau una acidă. Punctele din partea Republicii Moldova, Spaniei şi Portugaliei sunt gata pregătite. Reciprocitatea va funcţiona şi în 2013. Închei cu gândul că poate la anul vom avea parte de un concurs la care nu vor mai participa bufoni, diletanţi şi dansatoare cu picioare groase. Ar fi bine, nu-i aşa?
Eduard Dorneanu
Mălini, 10 martie, 2013  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu