PRINTRE PLEOAPE

acum vreo douăzeci de ani 
credeam că timpul care aduna tineri obosiți și animale de companie abandonate
în autogara din fălticeni
avea o întârziere istorică nemaiîntâlnită.

uneori
eram nevoit să mă întorc acasă destul de târziu
așteptam ,,cursa de la ora 10 jumate’ noaptea’’
într-o sală de așteptare ticsită cu navetiști care fumau carpați fără filtru
băncile erau ocupate încă de pe la ora 20
așa că mă rezemam de perete și număram umbre
fix la ora 21
intra în sală goe și prieteniii săi care locuiau la căminul de nefamiliști
căutau prospături pentru noapte și portofele
goe venea chiar și iarna îmbrăcat în pantaloni de fâș și în șlapi
fetele râdeau de ciorapii lui albi flaușați
râdea și el iar amicii lui ciordeau portofelele bețivilor
apoi
veneau țiganii care vindeau ciubuc și piepteni de os
,,două ciubuce la un leu șăfu’’
așa vorbeau țiganii strecurându-se printre bețivi și oameni obosiți
de obicei cumpăram
mă fascina tremuratul palmelor și bucuria din ochii țiganilor
,,mai vrei două ciubuce, șefu’ mai vrei’’
râdeam și mai cumpăram două
aveau gust de zahăr și de vopsea
și da
mâinile țiganului tremurau
pe la 21.30 apărea nea costică, vânzătorul de loz în plic
lozurile erau înșirate pe o sârmă aproape ruginită
oamenii cumpărau și râdeau
,,bă costică da’ tu le alegi de ne aduci numai din alea necâștigătoare’’
jucam toți
și cei întârziați acasă, și țiganii, și navetiștii și șuții lui goe
rupeam lozuri și citeam cu voce tare
,,necâștigător’’

urcam în autobuz cu gândul la sârma cu lozuri a lui nea costică
în autogară rămâneau ciorditorii goe și paznicul de noapte
autobuzul ,,cu burduf’’ semăna cu un vierme galben în care oamenii nu își vorbesc
nu adormeam
așteptam cu nerăbdare să văd primele case din mălini
ulițele copacii

Eduard Dorneanu

Mălini-28 februarie 2014

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.  

DE LA ,,ANGEL RADIOS’’ LA RĂSCOALELE ȚĂRĂNEȘTI

Se împlinesc 229 de ani de la martiriul lui Horea și Cloșca. Posturile de teleleviziune nu au alocat timp pentru evocarea acestui eveniment. Raitingul este important. Bentița tricoloră a nu știu cărei eleve este un subiect mult mai interesant. ,,Ruperea’’ alianțelor la fel. Astăzi am fost întrebat de ce Horea și Cloșca nu au fost trecuți în rândul sfinților. Mărturisesc că nu pot răspunde. Cei doi au avut un suflet curat. Ca ortodox aș fi onorat să pot sărbători ziua acestor sfinți. În 1984 avea premiera filmul ,,Horea’’, în regia lui Mircea Mureșan. L-am vizionat de câteva ori. Ovidiu Iuliu Moldovan a jucat admirabil, impecabil. La fel Mircea Diaconu, Alexandru Repan și Mircea Albulescu. Șerban Ionescu nu m-a convins. Părea același personaj din ,, Ion’’ sau din alte filme în care a jucat personaje- țărăni. Nici lui Ion Besoiu nu i s-a potrivit rolul. Unele cadre au redat stângăcii, replici spuse într-un mod forțat, neconcludent. Din păcate, printre personajele istorice s-a strecurat și Rică Venturiano. De ce spun asta ? Pentru că personajul Jankowitz a fost interpretat lamentabil de unul dintre actorii veșnic lăudați indiferent de rolurile jucate în ultimii cincizeci de ani. La un moment dat, Horea este primit într-o sală de protocol de către înaltul judecător imperial. Acesta îi spune cu voce pițigăiată : ,,Angel radios ?’’. Firește, nu a spus asta dar mie mi s-a părut că aud cunoscuta replică din ,, O noapte furtunoasă’’. Ridicolul atinge cote maxime în momentul în care trimisul împăratului mărturisește lui Horea cât de bolnav este : ,,Am rac’’, spune el cu o voce subțire și un zâmbet afectat. Cam asta se întâmplă și în societatea românească: în fiecare minister, în fiecare for legislativ își face apariția un Rică Venturiano.

Horea și Cloșca nu au murit în zadar. Ei au plecat senini la dreapta Domnului. Acolo au mărturisit dreapta credință și au cerut milă, speranță și dreptate pentru neamul nostru. În Slava Celui Veșnic Viu rănile rănile celor doi martiri s-au închis.

Eduard Dorneanu

Mălini-28 februarie 2014

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.  

CU TĂRĂBOANȚA PE NEVEREST

Mă așteptam ca U.S.L. să se destrame anul acesta. Evenimentul nu m-a surprins, nu m- a bucurat dar nici nu m-a întristat. Încrederea mea în politicienii români este foarte mică și așa a fost mereu. Cu toate astea nu politicienii sunt vinovați pentru tot ceea ce se întâmplă pe scena politică. Singurii vinovați sunt cei care se prezintă la urne și votează fără să aibă habar cine sunt cei propuși în listele electorale de către partide. Votul universal a trimis în parlament nu doar politicieni rasați și școliți ci și personaje penibile, bolnave de grandomanie, agramați sau afaceriști cu relații importante. Îmi amintesc cum PNL a propus pentru comisia juridică un deputat fără studii juridice. Acesta a ajuns între timp într-un penitenciar. Asta spune multe despre felul în care cetățeanul român este respectat de către ,,aleșii neamului’’. Și totuși sunt nevoit să mă repet: nu politicienii sunt vinovați pentru haosul din politica românească. E timpul ca votul universal să nu mai fie folosit. De ce ? Pentru că votul celor cu un coeficient de inteligență redus nu poate fi egal cu votul oamenilor cu un coeficient de inteligență normal sau ridicat. Viitorul unei națiuni nu poate fi hotărât de hoardele de asistați social din satele patriei, de țigani sau de persoane care au citit o carte doar în visele etichetate drept coșmar. E adevărat că nu există un aparat care să testeze populația și să dea un verdict de genul : ,,apt pentru a vota’’ . Totuși a avea încredere în discernământul întregii populații este imposibil. Mulți dintre cei votați de popor sunt atât de pricepuți în ale politicii încât singura lor activitate din timpul mandatului este aceea de a aplauda. E ca și cum am dori să fim meditați pentru a învăța limba chineză de către paznicul cimitirului. Omul poate că ar dori să ne ajute, dar îi este imposibil deoarece nu are competențele necesare.

U.S.L. a fost o mixtură politică în care nimeni nu a crezut cu adevărat. Cu astfel de partide și astfel de politicieni putem ajunge într-un singur loc: pe Neverest. Pentru a ajunge acolo nu este nevoie de ajutor din partea U.E. Pe Neverest se poate ajunge într-un singur mod, destul de sisific de altfel: cu ajutorul unei tărăboanțe încărcate cu buletine de vot și ștampile. Probabil că prim ministrul va înlocui rapid pe miniștrii care au demisionat. Viața românilor nu se va schimba în bine. Tărăboanțele nu aduc fericire. Niciodată.

Eduard Dorneanu
Mălini-26 februarie 2014

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.  

LAMPIOANE

mai e timp de o îmbrățișare
până
la a șaptea și ultima rugăciune a zilei

ai putea să cumperi câteva lampioane din aluat crud
spune ioana
mie îmi place un fel de pâine nici neagră nici proaspătă
oamenii îi spun pâinea lui manole
seamănă cu pâinea de pe vremuri
are coajă groasă și uneori găsesc în ea furnici sau lame acoperite cu sânge
dar eduard să știi
cel mai bine ar fi să cumperi câteva lampioane din aluat crud
desigur răspund cu voce înceată
ai răbdare până ce penumbra va umple chivotul zidit în piatră purpurie
o să îți învelesc cu lampioanele sânii
vei putea desena doi călăreți și un singur cal
nu-i așa
aștepți să fii sfârtecată de potcoavele prăfuite
apoi te vei așeza deasupra mea iar măruntaiele tale se vor uni cu pâinea necoaptă

mă dezleg de brațele ioanei
rugăciunea dă ocol rugului și se oprește lângă cumpăna fântânii
ioana plânge și frământă aluatul pe patul strâmb al motelului
voi naște într-o zi de marți spune ea
ești mulțumit eduardule
spune ești
nu răspund
privesc cum se înalță la cer
pâinea și aburul otrăvit al iubirii

Eduard Dorneanu
Mălini-24 februarie 2014

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.  

REPROGRAMARE EMOȚIONALĂ

cea mai caldă dimineață de februarie din ultimii cincizeci de ani
deschide sicriele idolilor tetraparezici
tu știi
contururile desenate cu cretă albă au nevoie de reprogramare emoțională
in dubio pro reo
ipocrizie și parvenitism modern

aș dori să pot aduna aripi purpurii pe malurile lacului tana
nu pentru a risipi durerea și nici pentru a lega rănile semantice ale iubitei
februarie topește ultimele zile ale tinereții noastre
e cald
e foarte cald

continui să scriu poezie
femeia ciclop îmi zâmbește și se așază alături de milos obilic
le zâmbesc și scriu poezie vie
vie


Eduard Dorneanu
Mălini-18 februarie 2014

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.  

SUBLIMARE

eu simt 
iubirea este un labirint eliberat de idolii mentali

nu am mai închis pleoapele alessiei de anul trecut
era o seară lipsită de vin liturgic
păream nativi în durere
cineva desenase pe tavan un stârc cu cioc sabot
întrebările noastre erau asemeni gloanţelor cu fosfor
pe hol
sufiştii celebrau ziua sfântului vitus
mă rugam să cadă peste noi o bombă tallboy
sau să fim ţinta lui schwerer gustav
mda
aveam un singur pat iar printre picioarele alessiei trecea nilul albastru
puteam muri ca un arbore-mamut peste care a trecut landkreuzer
fericit că am înţeles sublimarea
fericit

eu simt
iubirea nu este o replică dată aroganţei
palmele doriei manfredi şi pleoapele alessiei frâng linii pe şinele de tren
mă ridic ud în singurătatea îmbrăţişării
vreau să simt alessia
am spus că vreau să simt
cum rugăciunea ta închide labirintul

Eduard Dorneanu
Mălini-10 februarie 2014

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.