cea mai caldă dimineață de februarie din ultimii cincizeci de ani
deschide sicriele idolilor tetraparezici
tu știi
contururile desenate cu cretă albă au nevoie de reprogramare emoțională
in dubio pro reo
ipocrizie și parvenitism modern
aș dori să pot aduna aripi purpurii pe malurile lacului tana
nu pentru a risipi durerea și nici pentru a lega rănile semantice ale iubitei
februarie topește ultimele zile ale tinereții noastre
e cald
e foarte cald
continui să scriu poezie
femeia ciclop îmi zâmbește și se așază alături de milos obilic
le zâmbesc și scriu poezie vie
vie
Eduard Dorneanu
Mălini-18 februarie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu