PRINTRE PLEOAPE

acum vreo douăzeci de ani 
credeam că timpul care aduna tineri obosiți și animale de companie abandonate
în autogara din fălticeni
avea o întârziere istorică nemaiîntâlnită.

uneori
eram nevoit să mă întorc acasă destul de târziu
așteptam ,,cursa de la ora 10 jumate’ noaptea’’
într-o sală de așteptare ticsită cu navetiști care fumau carpați fără filtru
băncile erau ocupate încă de pe la ora 20
așa că mă rezemam de perete și număram umbre
fix la ora 21
intra în sală goe și prieteniii săi care locuiau la căminul de nefamiliști
căutau prospături pentru noapte și portofele
goe venea chiar și iarna îmbrăcat în pantaloni de fâș și în șlapi
fetele râdeau de ciorapii lui albi flaușați
râdea și el iar amicii lui ciordeau portofelele bețivilor
apoi
veneau țiganii care vindeau ciubuc și piepteni de os
,,două ciubuce la un leu șăfu’’
așa vorbeau țiganii strecurându-se printre bețivi și oameni obosiți
de obicei cumpăram
mă fascina tremuratul palmelor și bucuria din ochii țiganilor
,,mai vrei două ciubuce, șefu’ mai vrei’’
râdeam și mai cumpăram două
aveau gust de zahăr și de vopsea
și da
mâinile țiganului tremurau
pe la 21.30 apărea nea costică, vânzătorul de loz în plic
lozurile erau înșirate pe o sârmă aproape ruginită
oamenii cumpărau și râdeau
,,bă costică da’ tu le alegi de ne aduci numai din alea necâștigătoare’’
jucam toți
și cei întârziați acasă, și țiganii, și navetiștii și șuții lui goe
rupeam lozuri și citeam cu voce tare
,,necâștigător’’

urcam în autobuz cu gândul la sârma cu lozuri a lui nea costică
în autogară rămâneau ciorditorii goe și paznicul de noapte
autobuzul ,,cu burduf’’ semăna cu un vierme galben în care oamenii nu își vorbesc
nu adormeam
așteptam cu nerăbdare să văd primele case din mălini
ulițele copacii

Eduard Dorneanu

Mălini-28 februarie 2014

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.