LAMPIOANE

mai e timp de o îmbrățișare
până
la a șaptea și ultima rugăciune a zilei

ai putea să cumperi câteva lampioane din aluat crud
spune ioana
mie îmi place un fel de pâine nici neagră nici proaspătă
oamenii îi spun pâinea lui manole
seamănă cu pâinea de pe vremuri
are coajă groasă și uneori găsesc în ea furnici sau lame acoperite cu sânge
dar eduard să știi
cel mai bine ar fi să cumperi câteva lampioane din aluat crud
desigur răspund cu voce înceată
ai răbdare până ce penumbra va umple chivotul zidit în piatră purpurie
o să îți învelesc cu lampioanele sânii
vei putea desena doi călăreți și un singur cal
nu-i așa
aștepți să fii sfârtecată de potcoavele prăfuite
apoi te vei așeza deasupra mea iar măruntaiele tale se vor uni cu pâinea necoaptă

mă dezleg de brațele ioanei
rugăciunea dă ocol rugului și se oprește lângă cumpăna fântânii
ioana plânge și frământă aluatul pe patul strâmb al motelului
voi naște într-o zi de marți spune ea
ești mulțumit eduardule
spune ești
nu răspund
privesc cum se înalță la cer
pâinea și aburul otrăvit al iubirii

Eduard Dorneanu
Mălini-24 februarie 2014

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.