7,63(Terasa trandafirilor)

-Eu nu merg la Ioana. Pe soţul ei l-am pocnit în timpul meciului Steaua-Dinamo pentru că mă înjura.

 Renate a oprit maşina. Pe geam se văd câteva gospodării ale unui sat. Un puşti în pantaloni scurţi scoate din curte un cârd de gâşte.

-L-ai bătut degeaba? Cum aşa?

-Nu degeaba. Nu o să înţelegi.

-Ba înţeleg. De când am fost născută înţeleg pe toată lumea. Pe mine nu mă înţelege nimeni.

-Păi Lucian, soţul Ioanei este stelist iar eu nu.

-Şi ăsta e un motiv să vă bateţi ca doi puştani?

-Păi....

 Cobor din maşină pentru că Renate înjură urât de tot. Dincolo de şanţ este o terasă a unui magazin sătesc. Una dintre cele două mese nu este ocupată aşa că mă aşez la ea. La cealaltă masă doi localnici îmi dau ,, bună ziua '' ca unui vechi cunoscut întors de pe meleaguri străine.

-Dacă nu vii, strigă Renate să te ia dracu. Şi pe tine şi pe echipele de fotbal şi pe toţi !

 Înjură în nemţeşte. Nu înţeleg absolut nimic din ce spune.

-Să nu mă mai cauţi în viaţa ta, încheie Renate.

 Maşina pleacă către oraşul Ioanei, femeia iubită de către un stelist cu capul spart. E cald şi aş vrea să beau ceva răcoritor. Chelneriţa vine şi mă întreabă ce doresc. Are bere fără alcool, asta e bine. Fata are călcâiele crăpate, şlapi roşii, mâini murdare.

-Nouă adu-ne tun, strigă unul din vecinii de masă.

 Tun se spune la o băutură formată din votca cea mai ieftină la care se adaugă un pic de suc sau lichior (după gust).

Localnicii plătesc în euro şi primesc restul în lei.

-Fă Doiniţo da' la cât ne-ai socotit nouă euroii, întreabă localnicul mustăcios?

-La 40 de mii cum la cât!

-Cum dracu' 40 dacă ieri era 45.

-Din cauză de referend moşule. Dacă nu-ţi convine du-te la oraş, la bancă.

-Referendu' naibii!

 Înţeleg că referend înseamnă pentru ei referendum dar nu mă bag în vorbă, nu am nici un interes. Chelneriţa cu şlapi roşii pare şmechera satului şi îi tapează pe cei doi de bani fără resentimente.

 Apare de undeva un alt localnic trăgând de o sfoară o vacă neagră. Omul leagă vaca de un tei de pe marginea şanţului şi se aşează la masa celor doi consăteni. Mă salută. Îi răspund la salut.

-Şi la referend pe cine votăm, întreaba mustăciosul? 

-Trandafirii, răspunde omul cu vaca. Vrei să nu mai poată munci în străinătate copiii tăi ? De unde ai euroi nu de la ei?

-Votăm trandafirii atunci. Gata, aşa rămâne.

Doiniţa aduce alt rând de băuturi.

-Trandafirul e cu săgeata acum, le spune. Trebuie să votaţi săgeata nu trandafirii.

 Mă apucă râsul şi cei trei se uită la mine miraţi. Beau din bere şi mă gândesc că unii oameni fac politică la fel ca Moromete, cândva. Vaca neagră urinează. E  la câţiva metri de mine şi mă cam enervează situaţia.

-Da' vă rog să ne iertaţi, spune stăpânul vacii gata să vină la masa mea. Aşa e la noi la ţară.

-Şi eu sunt de la ţară. Ştiu cum e cu vacile, boii, magarii, etc.

-Aveţi măgari în sat?

-Vin uneori din satele vecine. În sat nu avem.

Stăpânul vacii mormăie şi se aşază înpoi la masă.

-Ba eu tot trandafitul o să votez , spune mustăciosul. Doiniţa vrea să ne păcălească.

-Da, încuviinţează ceilalţi, tot cu trandafirul.

 Pe masă apare un pachet de ţigări de contrabandă. Nimeni nu are foc şi stăpânul vacii negre se apropie iar de masa mea.

-Da' vă rog să ne iertaţi . Aveţi o brichetă?

-Nu am, nu fumez.

-Da' vă rog să ne iertaţi. Nu vă supăraţi.

-Da, bine dar nu te mai repeta atât că mă enervez. Vorbeşte ca un om normal.

 Doiniţa le aduce o brichetă .Aş putea jura ca e murdară de balegă, nu cred că greşesc. Devine obositor să le ascult conversaţia.

-Hai, căpcăunule. Mergem la Ioana?

 S-a întors Renate. Mă ridic şi trec şanţul cu o săritură aproape comică.

-Vă rog să ne iertaţi se aude vocea stăpânului vacii. Aţi lăsat sticla de bere şi mai este în ea. Să v-o aduc?

-Ad-o încoace dacă ai tupeu. Hai că te iert imediat.

-Ce ai măi cu omul, se supără Renate? Vrei să îl baţi şi pe ăsta?

 O las să vorbească singură şi plec pe jos în direcţie opusă. Cu puţin noroc o să găsesc o maşină de ocazie. Renate claxonează şi ţipă după mine:

-Unde naiba te duci?

-La referend.

-Ce naiba este ăla?

-Întreabă pe ăia de la masă.Ei ştiu.

 Plec cât mai departe de stâpânul vacii negre , de chelneriţa cu mâini nespălate şi terasa cu trandafiri. Renate încă mă claxonează. Nu îmi pasă.Aştept o maşină de ocazie.