Umbrele noastre așază cu fața la perete două scaune
Ioana are un comportament simulat
Prin găurile lăsate de acele seringii ies insecte cronofage
Aproape urlu
Tu crezi că astfel poți vedea ,,peine del viento’’
Chiar pot să văd spune ioana
Uite terasele de bronz uite și ancorele învelite în piele de târfă tatuată
Așa că
Umbra mea e mai puternică ca a ta eduard
A ta se târăște printre automatisme sentimentale și îți zgârie inima
Ai nevoie de o lamă nouă de cuțit
și de un nud de femeie nefericită din care să tai după fiecare asalt
mângâierile mincinoase
Ioana are un comportament simulat
Prin găurile lăsate de acele seringii ies insecte cronofage
Aproape urlu
Tu crezi că astfel poți vedea ,,peine del viento’’
Chiar pot să văd spune ioana
Uite terasele de bronz uite și ancorele învelite în piele de târfă tatuată
Așa că
Umbra mea e mai puternică ca a ta eduard
A ta se târăște printre automatisme sentimentale și îți zgârie inima
Ai nevoie de o lamă nouă de cuțit
și de un nud de femeie nefericită din care să tai după fiecare asalt
mângâierile mincinoase
lovesc cu piciorul unul dintre scaune
șuruburile și așchiile de lemn trec prin permafrost
privesc uimit cum alunițele de pe fața ioanei coboară până deasupra sânilor
ți-am spus că umbra mea e mult mai puternică eduardule
acum cred asta îi răspund cuprins în albul îmbrățișării
vreau să văd împreună cu tine ,,peine del viento’’
șuruburile și așchiile de lemn trec prin permafrost
privesc uimit cum alunițele de pe fața ioanei coboară până deasupra sânilor
ți-am spus că umbra mea e mult mai puternică eduardule
acum cred asta îi răspund cuprins în albul îmbrățișării
vreau să văd împreună cu tine ,,peine del viento’’
Eduard Dorneanu
Mălini, 25 martie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu