Miercuri, 5 martie 2014, Argentina a întâlnit pe ,,National Arena’’ singura echipă din lume care putea pierde anul trecut un meci de baraj în fața selecționatei Greciei. Desigur nu este vorba de echipa Insulelor Aleutine ci chiar de galbena națională de fotbal a României. Argentinienii nu au avut timp de vizitat mănăstirile din Bucovina, barajul Vidraru sau bordelurile clandestine. Ei s-au focusat asupra milionului de euro primit ca recompensă pentru participarea la acest ,,eveniment sportiv’’. Românii au avut pentru ce să fie fericiți: Messi și coechipierii săi au jucat la fel de modest ca și tricolorii. Cu toate acestea nu am învins. Una dintre regulile stricte ale fotbalului spune că o echipă învinge doar atunci când înscrie mai multe goluri ca echipa adversă. România înscrie greu împotriva echipelor mari, iar victoriile vin foarte rar sau deloc. Totuși, oamenii aflați în tribune s-au bucurat. Au fluturat stegulețe, au încurajat pe fotbaliștii români. Ai noștri s-au dovedit a fi remarcabili maeștri în boring-țurca, un derivat al fotbalului modern preluat de domnul antrenor de la celebra echipă Kuusysi Lahti, împotriva căreia a jucat în cretacic, pe vremea când dacă obțineai câteva victorii ajungeai într-o finală de cupă europeană. Ce este boring-țurca? Un mod de a pasa mingea de la un jucător la altul până când adversarul direct vomită ( cazul lui Messi) sau fundașii renunță la marcaj și lasă pe atacanți să șuteze la poartă știind că oricum românii marchează doar în zilele când Uranus se intersectează cu oile lui Jiji.
Admit faptul că vizionarea acestui meci nu a produs efecte catastrofale. Casa Soborului ( sau Poporului, eventual) nu a fost fulgerată din senin, berea cu gust de blană de șobolan se vinde bine și este considerată aliment, broaștele țestoase nu au fost sanctificate de către clarvăzătoarele de etnie romulană.
Nu contează faptul că nu am învins și pe terenul de fotbal. De la o vreme, cel mult reușim să înscriem mai multe goluri ca unele echipe cu care ne confruntăm pe gazon. De învins, nu. Naționala are alergie la rezultatele care ar putea să o califice la un campionat mondial sau european.
Cam asta e. Mergem înainte cu boring-țurca noastră. Și ne bucurăm când putem plăti milioane de euro unor echipe care vin la București doar pentru a face act de prezență. Nu voi viziona următorul meci amical al naționalei. Ar fi ca și cum aș încuraja un poet agramat care își închipuie că poate fi nominalizat la premiul Nobel. Sau ca și cum aș vota la alegerile parlamentare un semianalfabet .
Urmează meciurile din ,,Cupa României’’. Poate că acolo fotbalul va fi cu adevărat viu. Măcar acolo . . .
Admit faptul că vizionarea acestui meci nu a produs efecte catastrofale. Casa Soborului ( sau Poporului, eventual) nu a fost fulgerată din senin, berea cu gust de blană de șobolan se vinde bine și este considerată aliment, broaștele țestoase nu au fost sanctificate de către clarvăzătoarele de etnie romulană.
Nu contează faptul că nu am învins și pe terenul de fotbal. De la o vreme, cel mult reușim să înscriem mai multe goluri ca unele echipe cu care ne confruntăm pe gazon. De învins, nu. Naționala are alergie la rezultatele care ar putea să o califice la un campionat mondial sau european.
Cam asta e. Mergem înainte cu boring-țurca noastră. Și ne bucurăm când putem plăti milioane de euro unor echipe care vin la București doar pentru a face act de prezență. Nu voi viziona următorul meci amical al naționalei. Ar fi ca și cum aș încuraja un poet agramat care își închipuie că poate fi nominalizat la premiul Nobel. Sau ca și cum aș vota la alegerile parlamentare un semianalfabet .
Urmează meciurile din ,,Cupa României’’. Poate că acolo fotbalul va fi cu adevărat viu. Măcar acolo . . .
Eduard Dorneanu
Mălini, 7 martie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu