JUS SANGUINIS----DIALOG CU ÎNGERII CĂZUȚI

-crezi că Dumnezeu are inima întreagă?

crezi că moartea e un fel de iubire?

crezi că între durere și absolut

cineva tese o scara din oase?

---nu știu

nu am văzut niciodată cum înflorește un cais dincolo de Calea Lactee

nu am zburat niciodată mai sus de visele iubitei mele

nu am ucis  nopțile toamnelor pustii 

nu am răsucit pumnalul în seva arborilor veșnici.

-atunci poate că ești și tu semn de albastru murdar?

un cer muritor coborât în labirintul durerii....

înfipt în pământul ce se hrănește cu tinerețea ta

reper trecator pentru vântul hoinar.

-nu știu

de dimineață aveam un ochi închis

nu am putut vedea zbuciumul picăturilor de rouă

in aspru sarut pe picioarele statuilor de ceară . . .

nu știu..

-crezi că fiecare drum duce într-un oraș unde trăiește o femeie numai a ta?

crezi că fiecare ploaie spală amintirile unei alte vieți?

crezi că lumânarea aprinsă la marginea pădurii

luminează pașii celor deja rătăciți?

crezi?

-nu știu

eu însumi sunt un rătăcit într-un deșert al mirării

cuvintele îmi ascund pașii

iar zilele îmi caută în buzunare

promisiuni niciodată făcute.

-urmează numai drumul care nu îți mușcă tălpile

în rest e moarte și nimic...

Eduard Dorneanu
Mălini 14 noiembrie 2011

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.