Au trecut mai bine de trei ani de când Marian a plecat de lângă cei dragi. Îmi amintesc emisiunile dedicate acelui eveniment îngrozitor. Moartea sa a sensibilizat opinia publică. Atunci am simţit că poate exista solidaritate umană, că până la urmă omul contează mai mult decât orice pe lumea asta.
Tristeţea de pe feţele oamenilor era una cât se poate de reală, nimeni nu se prefăcea că îi pasă doar pentru ca să se integreze în decor. Oamenii sufereau alături de familia lui Marian Cozma. Îmi mai amintesc şi cum s-au manifestat oamenii la sosirea cortegiului funerar. Au fost aplauze , lacrimi şi multe cuvinte de îmbărbătare pentru tatăl său. Colegii de la Veszprem, ultima echipă la care a evoluat, i-au fost alături pe ultimul drum. La meciurile de pe teren propriu ale echipei maghiare s-au ţinut momente de reculegere. Au fost clipe de o mare încărcătură emoţională. . .
În iunie 2011 Tribunalul din Veszprem a condamnat pe viaţă pe doi dintre ucigaşii lui Marian iar al treilea a primit 20 de ani închisoare. Opinia publică din Ungaria şi România a primit această veste ca pe un act de normalitate. Zilele trecute Curtea de Apel din Gyor a hotărât reducerea pedepselor celor doi condamnaţi la închisoare pe viaţă la 18 ani iar cel condamnat la 20 de ani a primit o pedeapsă de 8 ani.
În DEX dreptatea este definită astfel: ,,principiu moral şi juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine şi să i se respecte drepturile''. Poate că e doar o definiţie şi nimic mai mult. . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu