POEMUL APELOR PURPURII

plutim pe apele fierbinţi 

cântecele mincinoase ale sirenelor par a nu se mai auzi.

nicăieri nu e mai cald ca aici

catargul topeşte norii în mici fragmente de roşu

păsările caută umbra speranţei printre funiile cu care legăm noaptea

de amintirile marinarilor căzuţi peste bord.

cei mai mulţi dintre camarazii mei au murit în timpul rugăciunii

nu am fost în stare să le arunc trupurile în ocean

aşa că stăm împreună pe corabie până cănd urmaşii lor

îmi vor ierta neputinţa.

Juan a murit şi el îmbrăţişănd imaginea falsă a unui viitor din care va lipsi

era cel mai tânăr dintre noi.

nu apucase să vadă cum nasc ploile copii de argint.

îi acopăr tăcerea cu singura întrebare la care nu am de ce să răspund

creaturi fantastice aleargă pe cer 

mi s-a părut că văd pe Argus citind  versetele neterminate din Cartea Adevărului

atâţia ochi 

prea multă uitare.



Eduard Dorneanu
Mălini 22 aprilie 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului