uneori
din oglindă mă priveşte unul din cei patruzeci de mii
de soldaţi
care nu au mai ajuns la Saint.- Lô.
încerc să le aflu numele dar în oglindă apare mereu un alt bărbat.
fără de arme imaginea lor e una ca oricare alta
doar gaura din dreptul inimii
povesteşte mut despre tinereţea îngropată
in nisipul disperării.
mereu
lumina cade pieziş pe feţele morţilor vii
oricât aş încerca să le vorbesc cuvintele nu trec dincolo de aburul oglinzii.
ciudat e că nu am văzut niciodată lacrimi pe feţele lor
poate şi pentru că după moarte luptătorii nu mai simt durerea.
stăm unul în faţa celuilalt
ca doi prieteni care nu s-au întâlnit niciodată în timpul vieţii,
nu e trădare sau minciună la dreapta şi la stânga întrebărilor nerostite
dispăruţi în iubire de ţară
la marginea oraşului ,
Saint-Lô
"nu e trădare sau minciună la dreapta şi la stânga întrebărilor nerostite
RăspundețiȘtergeredispăruţi în iubire de ţară
la marginea oraşului ,
Saint-Lô "
omagiile mele
Ștergerescrii in resurectie cu durerea stinselor vieti, iar mortii vii suntem chiar noi..
RăspundețiȘtergereda...se poate
Ștergerehttp://lissa-nobodyschild.blogspot.com/
RăspundețiȘtergereÎn fiecare zi parcurg câte un rând, cu teama de a nu se fi terminat. Nici nu mai știu când a fost prima zi, primul rând, dar știu că pe parcursul lor m-am apropiat, ușor, de Troia.
RăspundețiȘtergereReverențe, Domnul meu!
Nina Dinu.
OMAGIILE MELE !!
Ștergere