ZIUA MICULUI PRINŢ

29 iunie 1900. Antoine-Marie Roger viconte de Saint-Exupery privea pentru prima dată lumea acasă la el, în Lyon. Familia lui nu bănuia că Antoine de Saint -Exupery va fi unul dintre cei mai iubiţi scriitori ai tuturor timpurilor. A studiat la Fribourg , apoi devine pilot. La început piloteză avioane particulare iar în timpul războiului avioane militare de luptă.

Zborul şi scrisul au fost marile lui iubiri iar cartea ,,Micul Prinţ'' le evocă pe ambele într-un mod sensibil, original. ,,Micul Prinţ ''  a fost şi este citită peste tot în lume. Deşi pare a fi un basm pentru copii, cartea este o povestire filosofico -poetică de o sensibilitate copleşitoare. Cu voia dumnevoastră voi reda un scurt fragment din această minunată carte. Antoine de Saint-Exupery a dispărut în misiune în timpul unui zbor la data de 31 iulie 1944. ,,Micul Prinţ'' a rămas ca o dovadă incontestabilă a unui talent excepţional:

,, 

 III 

Mi-a trebuit un timp îndelungat, până când să pot pricepe dincotro venea. Micul prinţ, care îmi punea o mulţime de întrebări, părea că niciodată nu le aude pe-ale mele. Nu m-am lămurit deplin decât încetul cu încetul, şi asta datorită unor cuvinte pe care le rostea întâmplător. Aşa, de pildă, când a dat cu ochii de avionul meu (avionul nu vi-l desenez, e un desen mult prea greu pentru mine), m-a întrebat:

- Ce bazaconie mai e şi asta?

- Nici o bazaconie. Asta zboară. E un avion. Avionul meu 

Şi i-am adus la cunoştinţă, cu mândrie, că eu zbor. Atunci el a exclamat:

- Cum? Ai căzut din cer?

- Da, i-am întors-o eu cu modestie

.- O! asta-i bună...

Şi micul prinţ izbucni într-un drăgălaş hohot de râs, care pe mine m-a supărat destul de mult. Mie nu-mi place să râdă nimeni de nenorocirile mele.Apoi, adăugă:

- Atunci şi tu vii tot din cer! De pe ce planetă eşti?

Întrezărind pe loc o licărire în taina care îl învăluia, l-am întrebat numaidecât:

- Va să zică, tu vii de pe altă planetă?

El însă nu mi-a dat nici un răspuns. A clătinat încet din cap, uitându-se la avionul meu:

- Ce-i drept, cu ăsta nici nu poţi să vii prea de departe...

Şi multă vreme s-a pierdut în visare.Apoi şi-a scos oaia din buzunar şi s-a cufundat în contemplarea comorii sale.''

7,63(Mirela)

Am cerut două cuburi de gheaţă dar am primit doar unul. Mirela vorbeşte nonstop în camera vecină. Este incredibil debitul ei verbal. Ascult liniştit cu ochii la meciul Germania-Italia care se desfăşoară în reluare pe plasma uriasă a Mirelei. ,,Neamţul'' Gomez ratează o ocazie la poarta lui Bufon. -Dragule , ştii că Liviu a cumpărat bilete pentru Corfu numai ca să fim împreună cu ordinara de Sanda şi cel de-al treilea soţ al ei? Liviu este soţul Mirelei, ,,ordinara de Sanda'' nu am idee cine poate fi. Aş fi dorit două cuburi de gheaţă. Nu cer încă un cub ca să nu par nesimţit dar nici nu mai beau băutura din pahar.'' Italianul'' Balotelli a înscris şi peluza cu fanii italieni se bucură extraordinar de zgomotos. -Liviu a spus că e frumos în perioada asta a anului şi e bine să mergem împreună cu Sanda şi moşul ei de şaptezeci de ani. Eu nu am spus nimic pentru că nu am vrut ceartă dar îmi este clar că mă crede o idioată oarbă. E cald în dormitorul Mirelei. Pe pereţi e plin de nuduri de femei purtând semnătura unor pictori de care nu am auzit niciodată. Remarc faptul că femeile din tablouri nu au păr, o fi o viziune modernă sau poate tablourile fac parte dintr-o colecţie de artă având o anumită temă. Nu întreb. Sunt frumoase şi femeile tunse chilug. Mirela intră ca o vijelie. -Ţi-ai turnat singur Martini? Serveşte-te că vin şi eu imediat. Simte-te ca acasă! Îmi vine să mă ridic şi să plec. Balotelii marchează iarăşi apoi se dezbracă de tricou. Aseară nu am observat că avea lipit pe spate un imens bandaj albastru. E 2-0. Beau până la urmă paharul de Martini şi mă uit mai atent la femeile goale din tablouri. -O să cheltuim enorm şi nu o să ne distrăm deloc. Liviu şi-a făcut vasectomie iar eu vreau măcar doi copii. Este o situaţie cumplită. Nu ştiu cum voi ieşi din asemenea impas. Femeile din tablouri păzesc un dormitor în care seara dorm un bărbat care şi-a făcut vasectomie şi o femeie care vorbeşte îngrozitor de mult. Mă simt ca un intrus intrat într-o lume plictisită de viaţă. Ce l-o fi făcut pe Liviu să îşi facă o vasectomie nu ştiu şi nici nu vreau să aflu. -Am schimbat şi maşina. Cum să circuli cu o maşină care are doi ani, ce eu sunt o ţărancă care adună balegi ca să conduc un hârb? Sandra are şi ea o maşină nouă dar a mea este performantă. Ştiu eu ce să aleg , nu ca ordinara. Mă întind pe pat cu ochii la tavanul de culoarea roz. Nemţii atacă disperaţi încercând să egaleze un scor la care nu se aştepta nimeni înainte de începerea meciului. Mirela vine lângă mine şi se dezbracă imediat. Nu o întreb nimic. Cred că dacă ar începe să vorbească aş simţi nevoia imperioasă de a mă arunca pe fereastra deschisă. Femeile din tablouri îmi fac cu ochiul iar eu navighez cu Mirela în apele tulburi ale unei false iubiri. Germania înscrie din penalti în ultimul minut de joc dar este mult prea târziu. Mirela tace şi mă mângăie neîncetat. Insula Corfu este foarte departe. . .

Ava Inferi -A Dança Das Ondas

 Este tristeţea frumoasă? Poate fi o stare care să sensibilizeze şi să ducă vibraţia către superlativ? Cu siguranţă, da. 

  Ava Inferi este una dintre trupele gothice cu influenţe doom şi dark care se bucură de o imensă popularitate în lumea celor care ascultă acest stil muzical. Componenţa Ava Inferi este următoarea : Carmen Simona Simoes-vocal (extraordinară voce), Andre Sobral-chitară, Joana Messias-bas, Rune Eriksen-chitară. Ava Inferi a înregistrat patru albume: ,,Burdens'', ,,Onyx'', ,,The Silhouette'' şi ,,Blood of Bachus''. De pe albumul ,,The Sihouette'' am ales melodia cu numărul doi-,,A Danca Das Ondas''. Melodia aceasta ca şi întregul album degajă o frumuseţe sălbatică, un goth excepţional interpretat de o trupă fabuloasă.

 Este tristeţea frumoasă? Atunci când asculţi Ava Inferi, da. Nu am nici un dubiu că melodiile lor sunt deosebite şi merită ascultate şi reascultate. . .

 ,,Quando anoitece
Deixo-me encantar
Pela imensidão
Do azul sagrado

Conto às ondas os meus segredos
Confidentes dos meus medos
Dançam comigo neste meu silêncio
No desespero da minha solidão

Vou mergulhar no meu ser
E tentar esquecer
Que um dia sorri com esperança
Vou mergulhar no meu ser
E tentar esquecer
Que um dia brilhei no meu céu...''

7,63(Linii albe)

Soarele arde albul vopselei de pe şosea. Mi-e lene să înjur anotimpurile extreme aşa că stau rezemat de iarba pârjolită şi urmăresc pluta pironită a undiţei.

-Na, vrei, mă întreabă Mario întinzându-mi o sticlă verde,  plină ochi?

-Votcă? O să murim pe malul apei dacă bem spirtoase pe căldura asta. Uite la el ce idei poate avea, frate!

Gino râde dar trage o duşcă din sticlă. Privirea i-a devenit strălucitoare. Curând va începe să cânte, il ştiu eu.

De dimineaţă stăm la pescuit iar eu am ',capturat'' doar 4 patru cleni nu mai mari de o jumătate de palmă. În mod normal ar fi trebuit să îi arunc înapoi în apă dar nu am făcut asta dintr-o superstiţie pescărească învăţată  în copilărie de la alţi pescari ghinionişti.

-Ar trebui o nadă ca lumea nu prostiile astea cu care am venit noi aici, se supără Mario. Poate dacă am lega celularul lui Gino de ceva am prinde şi balenele din Pacific.

-Invidios, mormăie Gino. 

Gino are  celular care costă o mie de euro dar conduce un Trabant. Glumele despre maşina lui se înmulţesc pe zi ce trece dar pe el îl lasă indiferent. E un prieten de calitate iar maşina lui este foarte bine întreţinută chiar dacă e veche. 

La o suta de metri de noi s-a oprit un camion uriaş. Am binoclu. Îl pun repede la ochi şi mă uit la camionul parcat lângă râu: sunt doi bărbaţi în cabină care ne urmăresc cu atenţie.

-Ăştia au venit cu camionul la pescuit? Mare manelism mai e în ţara asta, se miră Gino.

-Dacă nu au Trabant de lux ca tine vin şi ei cu ce pot, îl sâcâie Mario.

-Cu camionul? Poate braconeză sau fac contrabandă cu ceva.

-Contrabandă cu ce?

-Habar nu am.

Mario propune să mergem până la camion dar am o presimţire sumbră şi mă opun ideii lui. Gino râde şi îmi arată cei patru peşti. 

-Hai să vedem ce e cu ei. Nu îţi fură nimeni prada, garantez eu pentru asta.

-Dar ce eşti paznic pe aici? Lasă oamenii în pace! Să îi ia naiba cu camionul lor cu tot.

Şi totuşi mergem către camion. Şoferul şi celălalt bărbat s-au dat jos din cabină. Au în mâini bâte de bassebal şi vin direct către noi.

-Ţi-am spus eu că ăştia fac contrabandă, se amuză Mario. Precis e plin de ţigări netimbrate şi minore virgine în camion.

-Poate minore netimbrate şi ţigări virgine, răspunde Gino.

-Minore netimbrate, like that!

Şoferul ne înjură de mame, sfinţi şi biserici. E gras şi îi lipsesc aproape toţi dinţii. Prietenul lui este tot gras şi tuns zero. Ne somează să plecăm şi asta mă înveseleşte instantaneu. Şoferul încearcă să mă lovească cu bâta dar mişcările lui sunt greoaie. Îi imobilizăm imediat şi îi legăm de doi pini, pe mal.

-Să nu plecaţi cu pinii în spinare pentru că e ilegal să defrişati cu cârca, le spun stârnind hazul peturilor aruncate la întâmplare de oamenii care nu respectă minimele reguli de socializare.

-Hai să deschidem camionul, spune Mario. Să vedem de ce au sărit la bătaie.

-E ilegal, dă-i naibii. Lasă-le lor minorele netimbrate, mă supăr dintr-o dată.

Gino deschide uşa din spate a camionului. Sute de câini sar din el şi se pierd în pădurea de pini. Mario bea ce a mai rămas din sticla de votcă. Tăcerea devine apăsătoare.

-Ce faceaţi cu câinii, întreb pe cei doi?

-Nu erau câinii noştri, răspunde şoferul.

-Dar ai cui?

-Erau comunitari, dă-ne drumul.

Îi dezlegăm şi îi lăsăm să plece. Gino se supără pentru că totul s-a redus la câteva înjurături şi la o bătaie în care nu prea am avut rivali.

-Măcar dacă aveau ţigări minore de contrabandă, şoptesc gândindu-mă la sutele de câini care alergă acum prin pădure.

-Da' cum naiba sunt alea, se supără Gino?

-Eh, nici eu nu am văzut niciodată. Doar elitele lumii au aşa ceva.

-Da' minorele netimbrate cum sunt?

-Păi cum să fie? Scumpe. . .

Soarele arde braţele de metal ale podului. Nu îmi plac anotimpurile extreme. Cu timpul voi pescui din ce în ce mai puţin. 

HALL&OATES-SHE'S GONE

Marile hituri(the greatest hits)din zona de rock and roll şi rhytm and blues sunt foarte puţin cunoscute de publicul larg. Anii '60-'70-'80 au păstrat repere ( unele false) dar au dat la o parte într-un anonimat nemeritat melodii care pot fi oricând etichetate ca fiind capodopere ale genului. Cu voia dumneavoastră vă propun melodia ,,She's gone'' interpretată de legendarul duo Hall&Oates.

,,Everybody's high on consolation
Everybody's trying to tell me what's right for me
I need a drink and a quick decision
Now it's up to me, ooh what will be

Chorus:
She's Gone Oh I, Oh I'd
better learn how to face it
She's Gone Oh I, Oh I'd
pay the devil to replace her
She's Gone - what went wrong

Up in the morning look in the mirror
I'm worn as her tooth brush hanging in the stand
my face ain't looking any younger
now I can see love's taken her toll on me

She's Gone

Think I'll spend eternity in the city
let the carbon and monoxide choke my thoughts away
and pretty bodies help dissolve the memories
but they can never be what she was to me

SHE'S GONE

ARTICOL 16

timpul e un cerşetor al amintirilor despre tine
eu râd
văduva florilor de cireş s-a mutat pe un poster în Youngstone
informaţia este neverificată dar dimensiunea imaginarului
aproape nu contează

ochii galbeni ai noului Argus doresc anularea persoanei umane
ura lumilor îmi dezvoltă instincte suicidale
supravieţuiesc alături de tine prin reascultarea poeziei criptate
tu râzi
serviciul de ecarisaj caută în mansardă dovezi despre tehnica cioplirii în aer
idolatria este din nou rana deschisă a istoriei contemporane

săptămâna începe cu articolul 16 din Constituţie citit de un medic aneztezist-recuperator
zâmbim
peste dragostea noastră se prăbuşesc ruinele caselor părinteşti
sub pereţi e răcoare şi aşteptarea miroase
a sânge şi lapte matern
Eduard Dorneanu
Mălini 25 iunie 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului 

SILENT OPERA-LILIUM

 Italia ne surprinde de ceva timp cu trupe de excepţie care aduc melodii inedite în faţa publicului. Un astfel de exemplu este şi ,,Silent Opera'', o trupă nu neapărat nouă dar care se impune prin originalitate şi forţa interpretării. Albumul ,,Immortal beauty'' este unul de mare clasă. Conţine 11 melodii din care am remarcat 4 ca fiind cu adevărat deosebite:,, Selene'', ,,Your muse'', ,,Lilium'' şi ,,The Silent Opera''. Componenţa trupei este următoarea: Ambra Gerussi- vocal-nume de scenă-ARIA( nu prea mai seamănă cu cea din poză acum, spun asta pentru cei care nu au văzut-o niciodată), Andrea Pin-bass-nume de scenă-Kabal, Loris Volcizzi-baterie-nume de scenă Shadow şi Marco Clari-compozitor, chitarist-nume de scenă-Rain.

 Am observat că această trupă este etichetată ca fiind ba de rock simfonic, ba metal simfonic cu influenţe de dark, ba goth cu rădăcini într-un doom ce bate în melodios. Adevărul este că toate aceste caracterizări au ceva adevăr în ele dar ,,Silent Opera'' este o trupă gothică care poate dezvolta la nivelul anumitor melodii şi stilurile mai sus amintite. Vă recomand să ascultaţi  melodia ,,Lilium'' , o piesă goth de excepţie. . .

,,You're my Lilium
My flower of doom
Every time you hold me 
I forget my past , my future...
Flower of perfection ,
In your petals I find my dreams

Thousands sirens,
Whirlpools from deep ,
In this Wonderful daydream

You're so white and pure,
perfection
Don't come nearer 'cause
I'm too dirty for your brightness
Fresh dew in the morning
Whitest light in the garden
I don't deserve your attention

Dreamin' of the Lilium
You drive me mad !
I'll frame you under a bell jar
forever
Only for me , 
For the eternity.
Eager selfishness
I won't ever let you go...

You arouse my envy
But I will
Discover your
Deep secrets
I will swallow your essence
I will live forever
You are the white Lilium.

As not let you to someone
else's hands I hide you
Slowly you started to get faded
My soul became darker,every
single day
You began to extinguish your
light...
...All happiness was gone, and I
understood...(what I have done)

Without you 
My life can't exist
But now it's too late
You have no more petals
I feel so empty 
You were the white Lilium


Now that I have
Swallowed your essence
I understand which was your
secret
Your power stood in your love
You were so pure and
Now I stand with a crime...

Without you my life can't exist
But now it's too late
You arouse my envy
But I will
Discover your
Deep secrets
Your power stood in your love
You were so pure and
Now I stand with a crime and
have to pay with life...''

AMBULANŢA PARANTEZELOR

Iulia a îmbrăcat pe trupul gol scurta de blană şi a plecat să se plimbe prin oraş
soarele desena lacrimi de praf pe asfaltul durerii.
la intrarea în parc brancardierii urcă într-o ambulanţă cu geamurile sparte
pe cerşetorul cu mustaţă de husar.
-unde îl duceţi? nu vedeţi că e mort? morţii trebuie lăsaţi printre porumbei otrăviţi de căldură 
şi femei cu feţe congestionate
-lăsaţi-mă aici, spune mortul! or să vină academicienii în pauza de fumat şi nu vor avea
unde să îţi ascundă ciornele.
Iulia acoperă pe mort cu scurta ei de blană
medicul întreabă prin staţie dacă poate lua declaraţie pe proprie raspundere celui decedat
e cald şi parantezele rotunde nu se dechid oricât ai bate din picior
sau ai mişca din taste.

femeia goală şi cerşetorul mort sunt singurele repere ale unui oraş unde îngerii sunt amintiri
fiecare om vede în cei doi superlativul şi decăderea absolută
un cerc al ielelor în care identităţile se întrepătrund până la anulare.
-îmi pare rău se scuză omul cu halat alb, nu putem avea încredere în oamenii morţi
toţi morţii spun minciuni, va trebui să îl ducem la noi pentru o expertiză sumară
apoi îl vom incinera împreună cu membrele amputate ale pacienţilor de la chirurgie
şi câinii comunitari otrăviţi de bucătăreasa spitalului de urgenţă.

salvarea cu geamurile sparte a plecat ducând cu ea pe singurul cerşetor care colecţiona cratime.
Iulia s-a întors acasă cu gândul la Hamburger S.V.
omul din televizor cu faţă de viezure îi şterge nerăbdarea cu întrebări banale:
-azi cine a mai murit?
-lasă, nu e treaba ta.
rămâne goală în aşteptarea întunericului
e cald.
parantezele rotunde nu se deschid niciodată. . .

Eduard Dorneanu
Mălini 22 iunie 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului

SECUNDE BOLNAVE

albastru este starea mea de minimă fericire
buzele rostesc mecanic KAR 98K.
gândurile mele sunt procesate în locaţii neobişnuite
împreună cu fiolele de cianură
şi călătorii clandestini 
cuprinşi de flăcările ultimei veri.

din vagoanele de lemn ale iubirii 
traficanţii de vise moarte fură amprentele îngerilor din pâine.
prin lunetă văd trupul tău crucificat pe paginile albe ale poeziei sacre.
KAR 98K murmură buzele rănite de secundele bolnave
distanţă dintre noi e sărată 
ca un val care ne separă sângele
în două lumi bolnave şi ostile.

Eduard Dorneanu
Mălini 19 iunie 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului

TRECERE FĂRĂ ÎNTOARCERE

Sofia a furat omuleţul negru de pe indicatorul care arată trecerea de pietoni
mama ei i-a spus că singura unitate de măsură a delirului este un semn de circulaţie.
soţul Sofiei este extensia berăriei din colţul străzii. 
medicii îmbrăcaţi în tricouri vărgate şi încălţaţi în ghete cu crampoane
i-au recomandat o drenă care să unească pleonastic 
setea bărbatului umilit de bazinele colectoare ale fabricii de bere.

invidia a făcut ca vecinii Sofiei să îşi vândă bijuteriile de familie.
cu banii obţinuţi au plătit un recuperator profesionist apatic, vulgar.
acesta a intrat pe nesimţite în apartamentul cu vedere spre târgul de vechituri
şi s-a aşezat în pat între doi oameni care nu îşi mai vorbeau
de teama unei sincerităţi apăsătoare.

omuleţul negru a umblat toată noaptea prin casă căutând ieşirea din tristeţea celor vii
liniile care definesc trecerile dar niciodată întoarcerile
au fost aşezate ca un covor fermecat
lângă patul din care nu a coborât încă nimeni.

Eduard Dorneanu
Mălini 18 iunie 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului