CASE PĂRĂSITE

Lavinia este una din casele mele părăsite
camerele ei nu au ecou, pe pereţi cineva a atârnat tablouri 
din care privesc trist cardinali îngenunchiaţi în faţa
ghilotinei.
intru pe ferestrele albastre ale mirării, 
alunec pe drumul umed al eresului, 
ca pe o lamă de sabie care are mânerul împodobit cu diamante false.

unde se duc îmbrăţişările din secundele trăirii
cine simte arsura degetelor care dezbracă de inocenţă vârsta de piatră,
unde ard visele răniţilor abandonaţi pe câmpul de luptă
sau cum se naşte noua veşnicie din infinitivul 
unui verb însângerat.

Lavinia tace.
casele părăsite adună în tăcerea lor umbre şi păsări de noapte, 
cicatrici, plante carnivore, nesomn.

Eduard Dorneanu
Mălini 16 iunie 2012
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului