Unii oameni cred în puterea blestemelor. Niciun argument raţional nu va putea face pe un om care crede în aşa ceva să îşi schimbe părerea.
Despre Benfica Lisabona se vorbeşte la superlativ peste tot în lume. Se spune că ar avea cel mai mare număr de abonaţi, dar şi că a fost blestemată. La ce face referinţă blestemul? Se spune că niciodată, Benfica nu va mai putea câştiga o finală europeană. Pentru mine, Benfica este, în primul rând, echipa care s-a calificat nemeritat în faţa ,,Ştiinţei ” Craiova. Cred că şi acum oltenii îşi amintesc bara lui Negrilă, dar şi ,,cazul” Stromberg despre care s-a vorbit la acea vreme până la saturaţie. Poate că în ’83 am exagerat cu toţii şi am fost vehemenţi faţă de o echipă care şi-a apărat corect şansele. Echipa craioveană juca returul împotriva lusitanilor având în teren pe Lung, Ştefănescu, Tilihoi, Geolgău, Ungureanu, Donose, Balaci, Ţicleanu, Crişan, Irimescu şi Cămătaru. În primele minute, Donose a fost schimbat cu Beldeanu, iar Cârţu a intrat în repriza a doua. De la Benfica mi-i amintesc pe Bento, Sheu, Strmberg, Filipovic, Diamantino. Timpul nu a putut şterge tristeţea. Craiova merita calificarea, dar fotbalul este un joc care se bazează pe unele principii oarecum bizare. De ce spun asta? Benfica s-a calificat în ’83 datorită regulii ,,golului de aur”. Această regulă sportivă (cu care nu sunt absolut deloc de acord) spune că în cazul în care după meciurile tur-retur, cele două echipe se află la egalitate de goluri marcate, se califică echipa care a înscris mai multe goluri în deplasare. După 0-0 pe stadionul Benficăi a urmat 1-1 în ,,Bănie”. Benfica s-a calificat, iar echipa de vis a Craiovei nu a ajuns în finală, deşi nu a fost inferioară la niciun capitol echipei lusitane.
În finala 2013 a Europa League, Benfica a înfruntat pe Chelsea. Chelsea a ajuns în finală după ce s-a chinuit cu Sparta Praga şi Steaua Bucureşti. În sfeturi a eliminat pe Rubin Kazan, iar în semifinale pe Basel. Cu excepţia dublei cu Rubin Kazan, Chelsea a fost dominată. Cu toate acestea s-a calificat graţie unor goluri înscrise la momentul potrivit. Chiar şi Steaua se putea califica dacă ar fi gestionat optim victoria din meciul tur.
Benfica a eliminat echipe de top pentru a ajunge în faza finală a Europa League: Bayer Leverkusen, Bordeaux, Newcastle şi Fenerbahce. Fotbalul deosebit de tehnic jucat de fotbalişti precum Garay, Perez, Matici, Gaitan sau Cardoso a încântat până şi pe spectatorii neutri. Chelsea a adus un fotbal obosit, clişeistic, neinteresant. Cole, Mata, Torres şi Lampard joacă un fotbal distructiv bazat pe o apărare agresivă, o linie de mijloc flexibilă şi jucători de contraatac care înscriu în puţinele ocazii avute la poarta adversă.
Pe ,,Amsterdam Arena” , Benfica a dominat-o aproape întreg meciul. Flancul drept al apărării londoneze nu a funcţionat, dar lusitanii au ratat ocazie după ocazie. În minutul 4, se cere henţ în careul lui Chelsea .Arbitrii nu acordă absolut nimic, deşi faza rămâne destul de controversată. În minutul 11 se şutează din poziţii favorabile la poarta lui Cech, dar mingea se loveşte de apărarea disperată a englezilor. Cred că aici, la astfel de faze a pierdut Benfica, finala. Ca orice echipă latină, Benfica a jucat tehnic, a încântat ochii spectatorilor şi a sperat că victoria va veni în mod firesc, în conformitate cu ce se întâmplă pe teren. Salvio are o nouă ocazie, dar tratează superficial faza. În minutul 15, un jucător al Benficăi luftează deşi se afla în poziţie centrală şi fără marcaj, la mai puţin de 12 metri de poarta lui Cech. Benfica domină copios. Spectatorii de bucură. Atmosfera este de mare finală. Ratează Gaetan. Ratează şi Lampard. Prima repriză se încheie cu un scor alb. Consider că Benfica s-a jucat cu ocaziile, iar Chelsea a gestionat matur o situaţie care părea fără ieşire.
După alte câteva ocazii ale Benficăi, englezii deschid scorul în urma unui contraatac veninos. Torres înscrie în poarta lui Artur şi speranţele lusitanilor par distruse. O imensă dezamăgire a cuprins tribunele. În minutul 68, Benfica primeşte un penalty, în urma unui henţ destul de clar. Benfica egalează şi meciul devine cu adevărat dramatic. Ocaziile de gol aparţin când unei echipe, când alteia. Chelsea marchează golul victoriei în minutul 90 +2. Autorul golului este Ivanovici.
Această finală a dezamăgit multă lume. Chelsea nu a adus nimic spectaculos; aceiaşi jucători trufaşi care privesc adversarii de sus, aceleaşi pase la întâlnire pentru vârfuri, aceeaşi apărare disperată dintotdeauna. Chelsea a câştigat cupa pentru că a înscris cu un gol mai mult decât adversarii, nu şi pentru că ar fi fost o echipă superioară.
Benfica a strălucit, s-a jucat cu ocaziile şi a pierdut. De cincizeci de ani lusitanii aşteaptă să câştige o finală europeană. Momentul de glorie al Benficăi va trece. Jucătorii legendari vor fi transferaţi pe bani buni . Statistica va aminti mereu scorul şi nu splendidul joc al lusitanilor .
Unii oameni cred în puterea blestemelor. Eu cred că blestemele nu au nicio putere, nici în sport, nici în viaţa de zi cu zi. Timpul păstrează doar rezultatele cu adevărat importante. De data aceasta pe cupa Europa Legue scrie Chelsea London.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu