Este Paştele. Bisericile se umplu de oameni. Haine noi, obiceiuri fel de fel. La un post de televiziune, două doamne îmbrăcate în costum naţional povestesc că în satul lor există un obicei străvechi: dimineaţa, după Înviere, copiii satului se adună în poieniţă unde caută în iarbă ouă roşii. După ce găsesc ouăle, puştanii merg din poartă în poartă pentru a vesti că Iisus a înviat. Doamnele povestitoare au părul alb, coafat permanent scurt, cam cum se purta pe vremea lui Deceneu. Aflu că satul lor este în Bucovina şi iau foc. În satul meu, în Mălini, nu există un asemenea obicei. Ce povestesc distinsele doamne îmbrăcate în port naţional aduce mai degrabă cu un obicei american. Reporterul este încântat, doamnele continuă povestirea. În imagine apar şi copiii. Bineînţeles, puştii au coşuleţe pline cu ouă şi sunt îmbrăcaţi în costume naţionale. În curând vom afla că şi sărbătoarea curcanului este sărbătoare românească, iar fiecare sat va avea propriul festival al berii. Închid televizorul şi plec la magazinul din apropiere. La intrarea în magazin trec pe lângă două doamne care beau bere în picioare, direct din sticlă. Le spun ,,bună ziua!”. Doamnele mă privesc ca pe un criminal în serie. Cumpăr rapid câteva pacheţele de ciocolată caldă. Îmi dau seama că femeile sunt contrariate de faptul că le-am salutat cu ,,bună ziua!” şi nu cu ,,Hristos a înviat!”. La ieşire le spun repede ,,Hristos a hibernat!”. Mi se răspunde: ,,Adevărat a înviat!”. Nu ştiu ce o să fac în aceste zile în care fiecare sătean aşteaptă să îl salut cu urarea pascală. Mi-ar trebui o pancartă sau un tricou inscripţionat cu mult aşteptatele cuvinte.
Aleg să vizionez un meci din campionatul belgian, derby-ul Anderlecht-Standard. De câteva zile, echipa din Liege este lăudată şi considerată mare favorită de majoritatea cronicarilor sportivi. Reuşesc să vizionez şi câteva interviuri. Jucătorii lui Standard au privirea lui Cristiano Ronaldo şi afişează un fel de superioritate enervantă. Antrenorul Mircea Rednic laudă performanţele lui Standard pe un ton care mă face să mă gândesc că la anul, pe vremea aceasta, se va pregăti pentru o finală de cupă europeană. Diabate şi Opare au discursuri ce se vor tranşante, dar deviază într-o curgere pleonastică demnă de serialele science-fiction ale anilor ’70.
Începe meciul. Standard îl are în poartă pe Kawashima, portarul naţionalei Japoniei. Japonezul este nesigur, emoţionat, se vede şi din spaţiu că nu prea are ce căuta în acest meci. Flancul drept al apărării celor de la Standard este ca şi inexistent. Prin acea zonă pătrund până şi fundaşii lui Anderlecht, spre disperarea lui Rednic. Diabate, jucător care a evoluat şi la Dinamo Bucureşti, a reuşit să piardă mai toate duelurile cu adversarul direct, dar a trimis pase cu călcâiul, inutile, aşa cum făcea şi în ,,groapă”. Prima repriză a fost de un plictis rar întâlnit. Anderlecht a atacat mai tot timpul dar Suarez, ratangiul şef al echipei, a demonstrat că poate rata din orice poziţie. Spectatorii s-au plictisit în tribune şi sunt sigur că nimeni nu a înţeles cum se poate juca în sistem 4-4-2 pentru un sfert de oră, şi apoi în 5-4-1. Standard aşa a făcut , iar fotbalul a avut serios de suferit. În repriza a doua, Gillet a marcat de două ori pentru Anderlecht. Jucătorii de tip Pinochio al lui Rednic au fost învinşi cu propriile lor arme. O apărare agresivă la douăzeci de metri de poartă nu este demnă de o echipă care îşi dorea câştigarea campionatului. Jucătorii lui Standard s-au comportat exact ca doamnele care beau bere în picioare, în magazinul din apropierea casei mele.
Aflu între timp că nimeni nu a câştigat premiul cel mare la loto.. Banii se reportează pentru tragerea următoare.
Este Paştele. Bisericile se umplu de oameni. Trăiesc cu impresia că această sărbătoare seamănă cu un autogol de colecţie.
Aleg să vizionez un meci din campionatul belgian, derby-ul Anderlecht-Standard. De câteva zile, echipa din Liege este lăudată şi considerată mare favorită de majoritatea cronicarilor sportivi. Reuşesc să vizionez şi câteva interviuri. Jucătorii lui Standard au privirea lui Cristiano Ronaldo şi afişează un fel de superioritate enervantă. Antrenorul Mircea Rednic laudă performanţele lui Standard pe un ton care mă face să mă gândesc că la anul, pe vremea aceasta, se va pregăti pentru o finală de cupă europeană. Diabate şi Opare au discursuri ce se vor tranşante, dar deviază într-o curgere pleonastică demnă de serialele science-fiction ale anilor ’70.
Începe meciul. Standard îl are în poartă pe Kawashima, portarul naţionalei Japoniei. Japonezul este nesigur, emoţionat, se vede şi din spaţiu că nu prea are ce căuta în acest meci. Flancul drept al apărării celor de la Standard este ca şi inexistent. Prin acea zonă pătrund până şi fundaşii lui Anderlecht, spre disperarea lui Rednic. Diabate, jucător care a evoluat şi la Dinamo Bucureşti, a reuşit să piardă mai toate duelurile cu adversarul direct, dar a trimis pase cu călcâiul, inutile, aşa cum făcea şi în ,,groapă”. Prima repriză a fost de un plictis rar întâlnit. Anderlecht a atacat mai tot timpul dar Suarez, ratangiul şef al echipei, a demonstrat că poate rata din orice poziţie. Spectatorii s-au plictisit în tribune şi sunt sigur că nimeni nu a înţeles cum se poate juca în sistem 4-4-2 pentru un sfert de oră, şi apoi în 5-4-1. Standard aşa a făcut , iar fotbalul a avut serios de suferit. În repriza a doua, Gillet a marcat de două ori pentru Anderlecht. Jucătorii de tip Pinochio al lui Rednic au fost învinşi cu propriile lor arme. O apărare agresivă la douăzeci de metri de poartă nu este demnă de o echipă care îşi dorea câştigarea campionatului. Jucătorii lui Standard s-au comportat exact ca doamnele care beau bere în picioare, în magazinul din apropierea casei mele.
Aflu între timp că nimeni nu a câştigat premiul cel mare la loto.. Banii se reportează pentru tragerea următoare.
Este Paştele. Bisericile se umplu de oameni. Trăiesc cu impresia că această sărbătoare seamănă cu un autogol de colecţie.
Eduard Dorneanu
Mălini, 8 Mai, 2013
Mălini, 8 Mai, 2013
:)
RăspundețiȘtergere.)
RăspundețiȘtergere