De un timp mă tot gândesc să scriu un roman despre avatarele lumii virtuale. Poate că se va numi ’’Verginia şi prietenii săi’’ sau altfel. Cert este că oamenii au început să-şi ia din virtual ceea ce le lipseşte în realitate şi să nu mai facă diferenţa dintre una şi alta. Lumea internetului abundă de oameni ciudaţi: am întâlnit balerine trecute de suta de kilograme, poeţi care scriu la fel de agramat precum corigenţii din clasele de gimnaziu sau cântăreţe care cred că octavele sunt potcoavele norocoase pe care le găseşti în praful drumului.
Verginia este o doamnă în vârstă, foarte bogată şi incredibil de singură. Este dependentă de reţelele de socializare unde îşi face prieteni pe care îi încântă cu o falsă atenţie. Marea ei pasiune este aceea de a-şi instiga prietenii virtuali să se certe între ei pe motive inventate de ea. Pentru a nu rămâne complet singură le dăruieşte prietenilor bani, tablouri ori haine care nu-i mai plac sau îi prisosesc. Vorbeşte cu ei la telefon ore întregi despre tot felul de subiecte, chiar şi intime, şi reuşeşte să facă rău celor care îi cad în plasă. Este răzbunătoare şi vicleană. Expresiile ei favorite sunt: ,,este plecat cu leapşa” şi ,,prostie proastă”. Ştiu, ar fi trebuit să îi aleg alt nume, dar nu mă aştept să primesc premiul Nobel pentru literatură, aşa că rămân la numele destul de banal, Verginia.
Agripina este o poetă de renume galactic. În fiecare săptămână finalizează (hmm!, un cuvânt mai potrivit nici că se putea folosi) un alt volum despre clepsidruţe, clowneraşi, frunzuliţe şi banalitatea vieţii. Iniţial am vrut să îi spun Aspazia, dar m-am răzgândit în ultimul moment. Duduia Agripina este prietena de suflet a Verginiei. Legătura dintre ele este sudată mai ales prin boala de care suferă amândouă; deşi trăim în 2013 şi suntem contemporani cu marile realizări ale ştiinţei, doamnele acestea cred în magie. Doamnele sunt gata să jure că sunt atacate energetic, că un vampir energetic misterios le suge energia şi le hipnotizează de la distanţă. De aceea au apelat la sfaturile unui domn maestru în ocultism. Omul le-a ascultat povestirile, a băgat în buzunar cei o mie de lei pe care Verginia i-a dat şi le-a repetat ceea ce ele deja îi povestiseră. Le-a promis că le ajută şi le-a trimis acasă după ce le-a recomandat câteva zeci de alte viitoare şedinţe.
Graţiela este ultimul trofeu din vitrina cu prieteni a Verginiei. Doamna Graţiela este o artistă care dispune de mult timp liber. Promisiunile Verginiei au încântat-o atât de mult încât a fost gata să-şi insulte prietenii din reţelele de socializare, fără nici o remuşcare. ,,Arta cere sacrificii”, iar Graţiela vrea să ajungă departe alături de noua sa amică. Expresia ei favorită este: ,,vaai, ce aventură trăim”.
Frusina este un personaj imaginar. Habar nu am care este locul ei în roman, dar despre ea mă vor inspira Verginia şi prietenele ei. Frusina nu va protesta. Este singurul personaj neinteresat de ofertele Verginiei.
E dimineaţă. Agripina şi Graţiela sună la uşa Verginiei. Le deschide Frusina. Femeile par oarecum supărate. Verginia le aşteaptă în sufragerie la o masă încărcată cu băuturi fine, fructe şi sucuri naturale. Pereţii sunt tapetaţi cu tablouri scumpe.
- Ciau!, salută Graţiela. Uite, ţi-am adus jumătate de kil de brânză de la piaţă. Ţi-am zis că vine cineva de la Pătârlagele care are brânză ca lumea, nu prostii din astea cu e-uri.
- Făi, bine ai făcut!, răspunde Verginia. Stai să îţi dau banii. Cât a costat?
- Doamne, Verginia. Nu am nevoie de banii tăi.
- Asta este o prostie proastă. Dacă nu vrei bani o să îţi dau un fier de călcat de pe timpuri, din acelea care se înfierbântă cu jar. Vezi că am pus în el un bănuţ norocos. Dacă vrei să ţi se îndeplinească o dorinţă, iei bănuţul îl scuipi şi apoi îl lipeşti două minute de buric.
- Şi funcţionează?
- Eşti plecată cu leapşa? Normal că funcţionează.
-Vaai ce aventură trăim!, abia aştept să îmi pun o dorinţă. Dar spuneai că îmi dai şi nişte haine primite de la Paris.
- Făi, astea trebuia să le primeşti în capitolul următor, dar ţi le dau acum dacă tot nu ai răbdare. Eşti plecată cu leapşa, ce să mai spun!
Agripina se ridică în picioare şi rosteşte solemn:
- Am de făcut un anunţ. Tocmai am terminat cea de-a cincizeci şi şaptea carte a mea. Am avut bucuria ca pe un site de amatori să fiu numită cea de-a noua sută treizeci şi opta urmaşă a lui Nichita Stănescu. M-am simţit ca un plod, ca o azimă. Am plâns.
- Ce dracu e o azimă?, întreabă Frusina.
- Da’ ce te bagi retardato?, se supără Graţiela. Eşti personaj imaginar. Vaai, ce aventură trăim!
Agripina continuă:
- Am primit oferta de a publica într-o antologie alături de Cludiu Kevin, Suartar Cap Verde şi alţii.
- Mamă, Agripino, intră şi Verginia în discuţie, cine sunt oamenii aceştia? că nu a auzit nimeni de ei.
- Sunt reîncarnările lui Goethe şi Baiazid.
- Da ‘ ce, Baiazid scria poezie?, întreabă Frusina.
- Taci dracului din gură, făi!, se supără Verginia. Agripino, îţi spun, publică dacă vrei.
- Vaai ce aventură trăim!, se bucură Graţiela. O să apari într-o antologie cu Baiazid. Nu poot să cred!
Se servesc cafele. Verginia s-a lăsat de fumat. Mestecă tot timpul, iar burta ei se face tot mai mare.
- Să trecem la subiect!, spune Verginia. Făi, nu cumva să mă întrerupeţi! Mare atenţie.! Dimineaţă pe la ora şase am simţit în piept o arsură. Brusc au început să mă doară încheieturile la mâini şi la picioare. Tipul ăla, ştiţi voi care, făcea vrăji ca să mă simt rău. Am ţipat. M-am încordat şi m-am luptat cu magia lui. Cum închideam ochii îi vedeam mutra. Vampirul rânjea.
- Vaai ce avent. . .
- Taci dracu’, făi! Am spus să nu mă întrerupi. M-am îmbrăcat repede şi m-am dus direct la maestrul nostru care ne-a ajutat şi când ne-a făcut vrăji blonda aia, ştiţi voi care. Iată ce trebuie să facem ca să scăpăm de magia tipului ăla rău. Făi, ascultaţi cu atenţie!
- Da, ascultăm confirmă Agripina.
- Trebuie să ne punem centură de vanitate.
- De castitate?, întreabă Graţiela?
- Făi, ce prostie proastă. Bărbatul tău pleacă în cruciadă? De vanitate, făi, nu de castitate. Va-ni-ta-te.
- Vaai ce aventură trăim! Şi cum facem asta?
Verginia reia:
-Ascultaţi aici! La ora unşpe noaptea, adică 23, vă aşezaţi pe burtă. Ridicaţi un picior sus şi rostiţi cuvintele magice: ,,şughi, şughi pamba”
- Woow!, se bucură Graţiela.
- Magice pe dracu!, se bagă în discuţie Frusina. Am auzit cuvintele astea şi la un cântec dintr-o telenovelă despre ţigani.
- Făi, ieşi afară din casa mea, retardato!
- Nu ai cum să mă dai afară pentru că sunt personaj imaginar.
- Las-o pe Frusina!, spune Agripina. Sigur funcţionează? Nu îmi va mai putea nimeni să îmi facă vrăji? Voi putea scrie încă cincizeci de cărţi?
- Eşti plecată cu leapşa? Normal că funcţionează. Am dat zece milioane şi un tablou care nu îmi mai plăcea, maestrului.
- Ce aventură trăim!, repetă Graţiela, gata să îşi aprindă o ţigară.
- Făi, nu fuma, că eu tocmai ce m-am lăsat! Ce prostie proastă! Hai, fiecare la casa voastră!, că eu am treabă pe internet. Ne vedem mâine. Nu care cumva să uitaţi de ritualul de la ora unşpe! Ritualul ăsta ne va face o centură de vanitate şi nimeni nu ne va mai putea ataca. Va fi ca şi cum ai bloca pe internet un user.
- Şi care picior îl ridicăm, întreabă Graţiela? Dreptul sau stângul?
- Făi, ridică întâi unul apoi altul. Hai gata, că am treabă!
Femeile pleacă. Frusina nu are unde pleca şi începe să scuipe o pictură marină. Până la ora 23 mai este o groază de timp.
Verginia este o doamnă în vârstă, foarte bogată şi incredibil de singură. Este dependentă de reţelele de socializare unde îşi face prieteni pe care îi încântă cu o falsă atenţie. Marea ei pasiune este aceea de a-şi instiga prietenii virtuali să se certe între ei pe motive inventate de ea. Pentru a nu rămâne complet singură le dăruieşte prietenilor bani, tablouri ori haine care nu-i mai plac sau îi prisosesc. Vorbeşte cu ei la telefon ore întregi despre tot felul de subiecte, chiar şi intime, şi reuşeşte să facă rău celor care îi cad în plasă. Este răzbunătoare şi vicleană. Expresiile ei favorite sunt: ,,este plecat cu leapşa” şi ,,prostie proastă”. Ştiu, ar fi trebuit să îi aleg alt nume, dar nu mă aştept să primesc premiul Nobel pentru literatură, aşa că rămân la numele destul de banal, Verginia.
Agripina este o poetă de renume galactic. În fiecare săptămână finalizează (hmm!, un cuvânt mai potrivit nici că se putea folosi) un alt volum despre clepsidruţe, clowneraşi, frunzuliţe şi banalitatea vieţii. Iniţial am vrut să îi spun Aspazia, dar m-am răzgândit în ultimul moment. Duduia Agripina este prietena de suflet a Verginiei. Legătura dintre ele este sudată mai ales prin boala de care suferă amândouă; deşi trăim în 2013 şi suntem contemporani cu marile realizări ale ştiinţei, doamnele acestea cred în magie. Doamnele sunt gata să jure că sunt atacate energetic, că un vampir energetic misterios le suge energia şi le hipnotizează de la distanţă. De aceea au apelat la sfaturile unui domn maestru în ocultism. Omul le-a ascultat povestirile, a băgat în buzunar cei o mie de lei pe care Verginia i-a dat şi le-a repetat ceea ce ele deja îi povestiseră. Le-a promis că le ajută şi le-a trimis acasă după ce le-a recomandat câteva zeci de alte viitoare şedinţe.
Graţiela este ultimul trofeu din vitrina cu prieteni a Verginiei. Doamna Graţiela este o artistă care dispune de mult timp liber. Promisiunile Verginiei au încântat-o atât de mult încât a fost gata să-şi insulte prietenii din reţelele de socializare, fără nici o remuşcare. ,,Arta cere sacrificii”, iar Graţiela vrea să ajungă departe alături de noua sa amică. Expresia ei favorită este: ,,vaai, ce aventură trăim”.
Frusina este un personaj imaginar. Habar nu am care este locul ei în roman, dar despre ea mă vor inspira Verginia şi prietenele ei. Frusina nu va protesta. Este singurul personaj neinteresat de ofertele Verginiei.
E dimineaţă. Agripina şi Graţiela sună la uşa Verginiei. Le deschide Frusina. Femeile par oarecum supărate. Verginia le aşteaptă în sufragerie la o masă încărcată cu băuturi fine, fructe şi sucuri naturale. Pereţii sunt tapetaţi cu tablouri scumpe.
- Ciau!, salută Graţiela. Uite, ţi-am adus jumătate de kil de brânză de la piaţă. Ţi-am zis că vine cineva de la Pătârlagele care are brânză ca lumea, nu prostii din astea cu e-uri.
- Făi, bine ai făcut!, răspunde Verginia. Stai să îţi dau banii. Cât a costat?
- Doamne, Verginia. Nu am nevoie de banii tăi.
- Asta este o prostie proastă. Dacă nu vrei bani o să îţi dau un fier de călcat de pe timpuri, din acelea care se înfierbântă cu jar. Vezi că am pus în el un bănuţ norocos. Dacă vrei să ţi se îndeplinească o dorinţă, iei bănuţul îl scuipi şi apoi îl lipeşti două minute de buric.
- Şi funcţionează?
- Eşti plecată cu leapşa? Normal că funcţionează.
-Vaai ce aventură trăim!, abia aştept să îmi pun o dorinţă. Dar spuneai că îmi dai şi nişte haine primite de la Paris.
- Făi, astea trebuia să le primeşti în capitolul următor, dar ţi le dau acum dacă tot nu ai răbdare. Eşti plecată cu leapşa, ce să mai spun!
Agripina se ridică în picioare şi rosteşte solemn:
- Am de făcut un anunţ. Tocmai am terminat cea de-a cincizeci şi şaptea carte a mea. Am avut bucuria ca pe un site de amatori să fiu numită cea de-a noua sută treizeci şi opta urmaşă a lui Nichita Stănescu. M-am simţit ca un plod, ca o azimă. Am plâns.
- Ce dracu e o azimă?, întreabă Frusina.
- Da’ ce te bagi retardato?, se supără Graţiela. Eşti personaj imaginar. Vaai, ce aventură trăim!
Agripina continuă:
- Am primit oferta de a publica într-o antologie alături de Cludiu Kevin, Suartar Cap Verde şi alţii.
- Mamă, Agripino, intră şi Verginia în discuţie, cine sunt oamenii aceştia? că nu a auzit nimeni de ei.
- Sunt reîncarnările lui Goethe şi Baiazid.
- Da ‘ ce, Baiazid scria poezie?, întreabă Frusina.
- Taci dracului din gură, făi!, se supără Verginia. Agripino, îţi spun, publică dacă vrei.
- Vaai ce aventură trăim!, se bucură Graţiela. O să apari într-o antologie cu Baiazid. Nu poot să cred!
Se servesc cafele. Verginia s-a lăsat de fumat. Mestecă tot timpul, iar burta ei se face tot mai mare.
- Să trecem la subiect!, spune Verginia. Făi, nu cumva să mă întrerupeţi! Mare atenţie.! Dimineaţă pe la ora şase am simţit în piept o arsură. Brusc au început să mă doară încheieturile la mâini şi la picioare. Tipul ăla, ştiţi voi care, făcea vrăji ca să mă simt rău. Am ţipat. M-am încordat şi m-am luptat cu magia lui. Cum închideam ochii îi vedeam mutra. Vampirul rânjea.
- Vaai ce avent. . .
- Taci dracu’, făi! Am spus să nu mă întrerupi. M-am îmbrăcat repede şi m-am dus direct la maestrul nostru care ne-a ajutat şi când ne-a făcut vrăji blonda aia, ştiţi voi care. Iată ce trebuie să facem ca să scăpăm de magia tipului ăla rău. Făi, ascultaţi cu atenţie!
- Da, ascultăm confirmă Agripina.
- Trebuie să ne punem centură de vanitate.
- De castitate?, întreabă Graţiela?
- Făi, ce prostie proastă. Bărbatul tău pleacă în cruciadă? De vanitate, făi, nu de castitate. Va-ni-ta-te.
- Vaai ce aventură trăim! Şi cum facem asta?
Verginia reia:
-Ascultaţi aici! La ora unşpe noaptea, adică 23, vă aşezaţi pe burtă. Ridicaţi un picior sus şi rostiţi cuvintele magice: ,,şughi, şughi pamba”
- Woow!, se bucură Graţiela.
- Magice pe dracu!, se bagă în discuţie Frusina. Am auzit cuvintele astea şi la un cântec dintr-o telenovelă despre ţigani.
- Făi, ieşi afară din casa mea, retardato!
- Nu ai cum să mă dai afară pentru că sunt personaj imaginar.
- Las-o pe Frusina!, spune Agripina. Sigur funcţionează? Nu îmi va mai putea nimeni să îmi facă vrăji? Voi putea scrie încă cincizeci de cărţi?
- Eşti plecată cu leapşa? Normal că funcţionează. Am dat zece milioane şi un tablou care nu îmi mai plăcea, maestrului.
- Ce aventură trăim!, repetă Graţiela, gata să îşi aprindă o ţigară.
- Făi, nu fuma, că eu tocmai ce m-am lăsat! Ce prostie proastă! Hai, fiecare la casa voastră!, că eu am treabă pe internet. Ne vedem mâine. Nu care cumva să uitaţi de ritualul de la ora unşpe! Ritualul ăsta ne va face o centură de vanitate şi nimeni nu ne va mai putea ataca. Va fi ca şi cum ai bloca pe internet un user.
- Şi care picior îl ridicăm, întreabă Graţiela? Dreptul sau stângul?
- Făi, ridică întâi unul apoi altul. Hai gata, că am treabă!
Femeile pleacă. Frusina nu are unde pleca şi începe să scuipe o pictură marină. Până la ora 23 mai este o groază de timp.
Eduard Dorneanu
Mălini, 8 aprilie 2013
Mălini, 8 aprilie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu