Iată-ne ajunşi şi la cel de al treilea capitol al romanului ,,Verginia şi prietenii săi”. Pot spune că sunt foarte mulţumit de ecourile primelor două capitole. Până acum am fost deja contactat de opt doamne care mă ameninţă în fel şi chip deoarece se regăsesc fie în personajul Agripina, fie în Virginia. Cele mai hazlii ameninţări sună astfel: ,,te voi da pe mâna masonilor, iar ei nu te vor ierta!”, ,,voi face în aşa fel încât vei fi exclus din U.S.R.!”, ,,voi modifica mesajele tale trimise Veronicăi Micle şi Sandrei Brown!”, ,,voi plăti un scriitor care să scrie despre tine cum l-ai împuşcat pe Ceaşescu şi cum ai sedus o scriitoare pe care ai obligat-o să pună diacritice la textele tale pentru că tu, de leneş ce eşti, nu foloseşti diacritice!”. Sunt onorat de atenţia primită şi voi încerca să răspund cât se poate de sincer. Mă îndoiesc că masonii mă vor linşa pentru că scriu proză în care apar numele Verginia şi Agripina. Dacă totuşi se va întâmpla aşa ceva voi deveni celebru, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră, distinsă doamnă. Nu cred că voi putea fi exclus din rândul membrilor U.S.R. Acest demers este practic imposibil deoarece eu nu fac parte din rândul membrilor U.S.R. Rog pe distinsa doamnă care doreşte să mă vadă exclus dintr-o organizaţie din care nu fac parte să încerce excluderea mea din rândul pionierilor sau uteciştilor, organizaţii din care am făcut parte înainte de 1990. Nu am scris mesaje Veronicăi Micle sau Sandrei Brown. Din câte ştiu eu, Veronica Micle a decedat acum mulţi ani, eventualele ei profile de pe facebook sunt administrate de persoane care au prea mult timp liber. Despre Sandra Brown nu pot spune decât că habar nu am cum arată, dar dacă ne vom întâlni cumva îi voi transmite că o doamnă din Bucureşti nu poate dormi de grija ei. Nu l-am împuşcat pe Ceauşescu şi se ştie că execuţia lui a avut loc în oraşul Târgovişte, loc în care nu am poposit nici măcar în vis. Despre scriitoarea sedusă şi pusă la muncă nu îmi amintesc. Nu neg faptul că am cunoscut multe femei, unele mai inteligente, altele cum a dat Dumnezeu, dar nu cred că relaţia dintre un bărbat şi o femeie poate avea ca scop folosirea diacriticelor. Mulţumesc tuturor doamnelor care m-au contactat direct sau prin terţe persoane şi le asigur de respectul meu nelimitat.Voi continua acest roman chiar cu riscul de a fi etichetat de ,,prietenele mele ” virtuale ca asasin, exterminator de extraterestri, dealer de plante halucinogene sau contrabandist de diacritice. Conform ultimilor analize, topul celor care vor să mă linşeze arată astfel: masoneria feminină, hingherii, extraterestrii cu antene detaşabile, neonaziştii din ţinuturile polare, asociaţia femeilor divorţate, filiala sud-vest-sud, Ku-klux-Klanul, varianta feminină, apărătorii valorilor macdonald-iste şi galeria echipei ,,Unirea Agramaţii Târgu Puricesc”.
După o pauză de doi ani de zile, Graţiela conduce din nou autoturismul proprietate personală. Verginia a reuşit să contacteze pe facebook un preot care i-a promis că o poate ajuta contra unei donaţii simbolice pentru biserica virtuală pe care acesta o administrează. Părintele Flegon locuieşte în Ferentari, aşa că Verginia a apelat la Graţiela pentru a putea ajunge la preot. Agripina s-a alăturat doamnelor, bucuroasă că poate să facă o plimbare dincolo de părculeţul din faţa blocului. Frusina s-a aşezat pe locul mortului şi caută un post de muzică .
- Făi, cum a fost la concertul imaginar?, întreabă Verginia în zeflemea. A cântat cineva sau numai ţi-ai imaginat că e cineva care cântă pe scenă?
- A cântat, stai easy. După aceea am chefuit, am făcut 79 şi ne-am întors acasă.
- Ce dracu e aia 79? Poate 69. Vreau neapărat să îmi explici!
- Da’ 69 ce e?
- Făi, ce prostie proastă! Tu ai început. Ce naiba e aia, 79? Spune ce e şi îşi spun şi eu ce e 69.
-79 e o petrecere privată unde bârfim pe proşti. Ia spune acum tu ce înseamnă 69.
- Să te ia dracu’ de imaginară, eşti plecată cu leapşa! Cine naiba l-a pus pe autor să te aducă şi pe tine în roman ?
Frusina continuă să caute muzică. Găseşte un post comercial care transmite melodiile în vogă ale primăverii.
- Asta e melodia Verginiei, strigă Graţiela. E bluesul ei favorit. Hai fetelor să cântăm: la, la, la, laa, te puup pa-paaa.
- La, la ,la, laa, te pup, pa-pa, cântă şi Frusina.
-La, la, laa, bai, bai, cântă răguşit Verginia.
Maşina opreşte la stop. Doi aurolaci îi arată Verginiei fundul şi degetul mijlociu. Verginia deschide portiera:
- Ei, ce prostie proastă! Voi ştiţi cine sunt eu? O să vă dau în judecată. O să plătesc un scriitor să scrie despre voi, golanilor!
Aurolacii fumează şi o privesc tăcuţi. După o oră de condus printr-un Bucureşti aglomerat, eroinele ajung în faţa casei preotului. Părintele Flegon stă la o masă din plastic alături de cei doi dascăli ai săi: Mitică şi Petrică. Toţi sunt îmbrăcaţi în treninguri care au culorile echipei Rapid şi sunt încălţaţi cu şlapi din plastic. Galant, părintele Flegon aduce scaune pentru musafiri.
- Vă rog să vă aşezaţi! Vă aşteptam. Trebuie să vă spun de la bun început că eu nu sunt preot ortodox clasic, ci preot ortodox de noaptea a şaişpea. Credem tot în Dumnezeu, numai că nu în Dumnezeul din ceruri, ci în Dumnezeul internetului. În rest, religia este aceeaşi ca în real. Biserica noastră este un grup facebook secret unde veţi fi invitate şi voi. Am auzit de voi şi cred că sunteţi nişte persoane deosebite.
- Cum aşa?, se interesează Agripina.
- Păi, am auzit. Dumneata eşti singura poetă care are un număr de cărţi superior celor de cititori. Asta impune respect. Sunteţi o mare poetă.
- Vai, ce aventură trăim!, se bucură Graţiela. O să intri în cartea recordurilor.
- Iar de doamna Verginia cine nu a auzit? La cei mulţi ani ai săi are două meserii. Alţii nu au nici una.
- Ce meserii are?, întreabă Frusina.
- Este casnică şi pensionară. Lucru rar şi de preţuit.
- Nu mă lăuda, că mă roşesc. Mai bine explică-ne cum este cu credinţa.
- Vă voi povesti tot, dar trebuie să fiţi atente şi să nu uitaţi niciun amănunt. Ieşisem cu Mitică şi Petrică în parc. Pe vremea aceea cumpăram marfă ieftină din depozitele bucureştene şi le revindeam la ţăranii care aveau magazinaşe prin Moldova şi Ardeal. Combinaţiile mergeau ceas. Cumpărasem prafuri de la doi bulgari. Pfui, să nu cumpăraţi niciodată prafuri de la bulgari! Ne durea capul, iar Mitică se scărpina peste tot şi lumea ne cam luase la ochi. Ne-am aşezat pe o bancă. Petrică ne-a arătat pe un tip bărbos care se pregătea să se spânzure. Era îmbrăcat cu o geacă de blugi uzată şi pantaloni de camuflaj.
- Pe spate la geacă scria, Jisăs, completează Petrică.
- Să mori tu! Până acum de ce nu ai spus asta?
- Da’ ce m-a întrebat cineva? Aşa scria, Juda.
- Ai spus Jisăs, adineauri.
- Pardon, Jisăs, aşa e.
- Bărbosul era încălţat cu cizme lungi, una de culoarea albă, alta de culoare roşie. Am crezut că este un dinamovist care se sinucide din cauza rezultatelor catastrofale ale ,,câinilor”. Era tare haios cu barba aia gen Z. Z. Top şi cu cizmele lungi à la motanul încălţat. Ne-am apropiat încet şi l-am imobilizat. Atunci s-a produs minunea. Bărbosul ne-a vorbit.
- Ce a zis? întreabă Verginia, mută de uimire.
- Băăăăă!, a zis bărbosul. Voi ştiţi cine sunt eu?, mânca-v-aş cardurile. Băăă, eu sunt Domnul Dumnezeul vostru de pe internet, stăpânul feisbucului, al tuitărului, al mesingerului şi al tuturor site-urilor de frecăciune în masă.
- Nu vorbea corect, se bagă în vorbă Agripina.
- Şi ce dacă nu vorbea corect? Ăia de la editură nu pot corecta? Că doar romanul va fi tipărit la o editură serioasă. Să corecteze editorii, că de aia sunt plătiţi.
- Făi, eşti plecată cu leapşa? Lasă pe părinte să povestească. Nu te mai băga în vorbă. Ei, ce prostie proastă!
Părintele Flegon reia povestirea.
- Am vrut să vă pun la încercare credinţa. Am venit în faţa voastră deşi ştiam că sunteţi drogaţi, nedormiţi şi trişti pentru banii pierduţi la cazino. Iată!, eu aici vă spun parolele voastre de facebook. Tu, Costele , ai parola de facebook: 123456. Voi doi, şi a arătat pe Mitică şi Petrică, aveţi aceeaşi parolă : Rapid Bucureşti. Acum închinaţi-vă şi primiţi binecuvântarea mea!
Ne-am aşezat în genunchi şi Dumnezeu ne vorbea:
- Eu sunt singurul Dumnezeu virtual, înregistrat la OSIM, cu licenţă în regulă şi cu cod de bare. Eu desfiinţez conturi, dau dezlegare la modificat mesaje şi tot eu binecuvântez clonele robilor mei. Să nu aveţi alt Dumnezeu virtual! Iată!, vin eu să vă trimit pe feisbuc, pe netlog, pe mesinger, pe google plus ca pe florile olandeze în magazinele minoritarilor, ca pe agramaţii care scriu versuri agramate în mijlocul academicienilor, ca pe Ouatu în concursurile cu juriu imparţial. De astăzi înainte sunteţi creştini ortodocşi de noaptea a şaişpea. Costel va fi părintele Flegon. Petrică şi Mitică te vor ajuta.
M-am închinat şi a fost cât pe ce să îmi înghit limba de emoţie. Nu trebuia să cumpăr droguri de la bulgari. Dumnezeu ne-a zâmbit, apoi şi-a aprins o ţigară. Atunci am văzut că e ciclop, avea o singură pleoapă.
- S-avem pardon! Ciclopii au o singură buză, precizează Agripina. Am şi scris despre asta în cea de-a optzeci şi şasea carte a mea. Am primit şi două like-uri pe facebook. De la clonele mele, dar am primit.
Părintele Flegon continuă:
- Am chemat un taxi. Dumnezeu a urcat în el. Noi ne-am făcut biserică pe facebook şi avem deja câteva mii de enoriaşi. Puteţi veni şi voi, chiar şi personajele imaginare.
- Să aştepţi tu mult şi bine!, răspunde Frusina.
- Eu sunt catolică, protestantă, coptă şi ortodoxă, precizează Verginia. Nu am nimic de pierdut. Sunt de acord să fiu şi creştin-ortodoxă de noaptea a şaişpea.
- Şi eu vreau!, spune Agripina. Tocmai am terminat cea de-a nouzeci şi noua carte a mea şi aş vrea să o dedic Dumnezeului virtual. Îmi vine să plâng ca un plod. Ca o…
- Azimă, continuară cei trei bărbaţi, aproape în acelaşi timp.
- De unde ştiţi?, mă faceţi să roşesc.
- Am citit şi noi celelalte două capitole, răspunde părintele Flegon.
Verginia scoate din poşeta roz un teanc de bani.
- Sunt 2.500 de euro. Avem un mare necaz, părinte.
- Spune, Verginia! Te voi ajuta cu mare drag.
- Autorul acestui roman poate face magie. Dacă se gândeşte cumva la mine şi la Agripina ni se întâmplă ceva rău: mă dor încheieturile, Agripina se apucă de scris o nouă carte sau visăm dinozauri care ne aleargă prin Cişmigiu. Plus că s-a apucat de scris romanul acesta, iar lumea s-a cam prins că râde de noi. Aşa că te-am ruga, dacă ai putea, să ne dai dezlegare pentru modificat mesajele de pe facebook. Eu am cumpărat un program care editează mesajele primite. Apoi ele se modifică şi le poţi trimite forward modificate. Nimeni nu se prinde că mesajele sunt modificate. În felul acesta am putea denigra pe mai multe persoane care mă enervează. Şi te-aş mai ruga să o ajuţi şi pe Agripina. Proasta asta şi-a făcut câteva sute de clone pe facebook, dar a uitat parolele la jumătate dintre ele. Roagă, te rog, pe Dumnezeul virtual să ne ajute!
- Verginia, consideră că Dumnezeu a dat like cererii tale.
- Ctrl plus c, spune Petrică.
- Ctrl plus v, răspunde Mitică.
- Doamne al virtualului, începe Flegon rugăciunea. Dă putere clonelor Verginiei şi Agripinei. Întăreşte şi păzeşte conturile lor. Dă putere mesajelor contrafăcute şi nu lăsa pe autor să continue acest roman. Dă-ne nouă mâine otrava zilei de azi şi nu ne lăsa în ispita conştiinţei. Acum şi niciodată. Amin!
Femeile pleacă bucuroase. Frusina caută muzică. Verginia strigă cu vocea ei urâcioasă, fără pic de feminitate:
- Hai să cântăm bluzuuu nostruuu!
- Daaaa!, răspunde Agripina cu gura plină de miez de pâine.
- De unde dracu ai făi, pâine?
- Erau pe masă câteva bucăţele. Îmi era foame, ce vrei?
- Ai ajuns să mănânci resturi! Ce prostie proastă!
- La,la,la,la, te pup pa-paa, cântă Graţiela.
- Bai, bai, pa, paa, continuă Verginia.
Părintele Flegon numără banii. Sunt doar 2400. Frusina a furat o sută de euro fără să fie văzută.
- S-au apucat de furat şi personajele imaginare. Ţara asta a ajuns rău de tot, se plânge Flegon.
Începe să plouă. Biserica virtuală primeşte membri noi.
Eduard Dorneanu
Mălini, 29 aprilie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu