Dileme D.E. apolitic

Ce face un apolitic cu două zile înainte de alegeri? Pot să vă spun ce fac eu: beau ciocolată caldă, mă pregătesc să mătur frunzele uscate din curte și tocmai am strănutat. Mă pomenește cineva sau sunt răcit ? Sunt un pic răcit, nu e bai. Știu, peste două zile, lumea merge la racla moaștelor, pardon la urna de vot. La televizor, toată lumea transmite același mesaj ca acum 4 ani: ,,cine nu merge la vot nu are simț civic și e un bla, bla, bla’’. Hai să fim sinceri. Pe liste ar fi trebuit să apară alte nume, nu-i așa? Toți știm că există cetățeni români care ar putea fi președinți și nu marionete. De ce nu apar respectivele persoane pe scena politică? Pentru că nu au în spate un partid și pentru că le este imposibil să strângă 250.000 de semnături. Și atunci ce facem? Mergem la vot pentru a pune ștampila pe cei paișpe’ chistolari care s-au speriat între ei sau ne vedem de treburile noastre și îi lăsăm să se alegă între ei ca în Coreea de Nord ? Formatorii de opinie de la tv ar spune că este musai să fim lângă urnă. Mă întreb până unde poate merge ipocrizia. Participarea la un joc electoral este echivalentul saltului în prăpastie. Cei care așteaptă votul nostru se folosesc de noi și atât. Votul nu este altceva decât o formă de umilință . Oamenii sunt mințiți, apoi uitați. Sloganele electorale nu țin de foame. De unde vine această plăcere de a umili pe oameni la fiecare patru ani? Ei bine, e simplu. Primii politicieni ai planetei sunt cei din cler. Ei adună oamenii în clădiri pictate, la moaște sau în alte locuri considerate sfinte, sfințite și preanemaipomenite. Creștinul participă la aceste evenimente dintr-o obligație impusă de cler și nu de Dumnezeu. Astfel, se ajunge la situațiii absolut penibile. Una dintre cele mai ridicole situații în care este pus un creștin este spovedania. Până la vârsta de 46 de ani nu am fost spovedit și nici nu am de gând să fac asta. Cred că spovedania nu este ,, o taină’’ sau ceva ce poate ajuta un creștin ci o formă de umilință . Ce bucurie trebuie să aibă prelații când în fața lor bărbați puternici sau femei frumoase își mărturisesc cele mai ascunse taine ! Ce poate fi mai umilitor ? Cum și în ce fel ne pot ajuta domnii îmbrăcați colorat ? Ce au ei deosebit? A, da, au ,,harul’’, adică o chestie primită peste noapte de la Doamne-Doamne. Cum poate ști un stareț de mănăstire cum este viața în marile orașe sau în cătunele patriei ? Aiurea, domnii preoți își fac meseria și atât. Manipularea schimbă pe oameni și îi face să stea la cozi pentru a pupa moaște . De la moaște, la urna de vot este numai un pas. Oamenii sunt învățați cu promisiunile. Au nevoie de ele. Cum ar fi viața fără promisiunea mântuirii? Este necesar să aflăm zi de zi că vom avea raiul for ever și că vom juca țurca pe veșnicele plaiuri ale alui Cain împreună cu David, Maria Magdalena și Pilat din Pot ( are cineva o literă ,,n’’ în plus? ). Da, votul este inutil și umilitor. Atât timp cât la vot au dreptul de a se prezenta toți cetățenii acestei țări, rezultatul nu poate fi unul îmbucurător. De la moaște la urna de vot este un singur pas. În ambele locuri miroase a sarmale . Multora le plac sarmalele, cutiile aurite și hârtiile pe care atunci când le ștampilezi cu semnul ,,votat’’ cineva te scuipă în față.

Nu, prieteni, nu voi merge la vot. Nu am încredere în cei 14 aflați pe listă. Știu, la televizor se spune că ,,votul tău contează’’. Da, prieteni, contează pentru ei. Pentru cei care ne umilesc în fiecare zi. După vot, poporul va fi uitat. Va continua antrenamentul pentru mântuire în clădiri pictate. Tot mai înalte. Tot mai lacome. Tot mai înalte.

Eduard Dorneanu
Mălini 31 OCTOMBRIE 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului