Pelerinaje și bețivi carismatici

Un tren de noapte aduce în România vreo două mii de suporteri ai naționalei de fotbal a Ungariei. Evident, majoritatea sunt beți. Televiziunile transmit imagini și interviuri cu distinșii domni din țara vecină. Observ aceeași tentă naționalistă învechită și plictisitoare. Domnii suporteri se cred carismatici și aruncă în fața reporterilor clișee despre națiune, unitate și alte utopii în care nu mai cred nici măcar umbrele animalelor de companie. Aceste interviuri sunt totuși binevenite deoarece ieri lumea a sărbătorit ziua mondială a sănătății mintale și avem nevoie de o minimă distracție. Astăzi, 11 octombrie, 2014 a căzut la datorie prima creștină pelerină. Cum unde ? La Iași, la coadă, la moaște. În România, practica medievală a pelerinajului pe la oasele sfinților continuă, se dezvoltă și va atinge apogeul în curând. Presupun că orice om ar trebui să realizeze că practicile noastre creștine nu sunt încurajate de Iisus, Dumnezeu, Biblie sau apostoli ci de cler. Cum de ce? Clerul nostru are nevoie de astfel de credincioși. Numărul preoților și al bisericilor este în continuă creștere. Un creștin român trebuie să învețe de mic să se târâie în genunchi în jurul anumitor mănăstiri, să cheltuiască averi pentru o înmormântare și să crape fericit la coadă la moaște. Mai țineți minte cum se distrau ofițerii cu soldații în termen acum câteva decenii ? Dădeau o comandă scurtă plutonului: ,,aliniereaa!’’, apoi inevitabilul, ,,culcat !’’. Ce bucuroși erau tovarășii ofițeri când vedeau câteva sute de soldați prăbușiți în gunoaie, apă clocită sau praf! Cam așa se simt și domnii, onorabilii și neasemuiții pe pâmânt și în burta balenelor albe, atoatestăpânitorii din cler. Mulțimea se așterne în fața lor umilă pentru că. . .pentru că așa s-a obișnuit.

Ok, să revenim la domnii maghiari. Nu mă interesează sloganurile lor, unirile  pentru o halbă sau tricourile cu inscripții caraghioase cu care sunt îmbrăcați. Poate ar fi timpul ( tot a fost ieri ziua mondială a sănătății mintale) să le arătăm carismaticilor suporteri maghiari cât de generoși suntem noi, românii. Poate că după meci, cineva îi va invita pe acești distinși domni la Iași . Cred că domnii maghiari se vor bucura foarte mult. Îmi imaginez discuțiile academice purtate de suporterii maghiari cu doamnele care stau la cozi kilometrice pentru a atinge oasele cuvioasei. În felul acesta putem arăta și vecinilor noștri valorile noastre culturale. Desigur, există și o varianta nefericită, aceea în care distinșii suporteri maghiari ar lua la bătaie pe habotnicii enervanți. Chiar și așa, nu ar fi plictisitor, televiziunile ar avea raiting, iar ziua de 11 octombrie nu ar fi uitată mult timp.

Mda, recunosc: nu îmi plac pelerinajele și bețivii carismatici. Trenurile de noapte care aduc bețivi sunt la fel de inutile ca uriașele cozi formate din oameni care așteaptă să atingă oasele unor sfinți. Și dacă pentru câteva clipe sfânta de la Iași ar spune tare și răspicat: ,,Măi creștinilor ia faceți voi întâi fapte bune și abia apoi veniți la gâdilat oase!’’ . Oare se poate asta? Nu prea cred.

Eduard Dorneanu
Mălini 11 OCTOMBRIE 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului