Tradiții isterice ,,românești’’

Îmi plac foarte mult tradițiile românești. Nu am absolut nimic împotriva tradițiilor altor popoare, etnii sau civilizații extraterestre. Nu compar ,,dansul călușarului’’ cu ,,dansul ploii’’ făcut de indienii comanache. Nu etichez într-un anume fel pe cei care promovează tradițiile locale sau de aiurea. E problema lor, vorba aia: câte bordeie atâtea ceaune cu fundul spart, sau mă rog ceva asemănător. După cum am lăsat să se înțeleagă din scurta mea introducere, sunt un tip al naibii de politicos , respectos și modest. Mai am și alte calități, dar le voi ține ascunse pentru următorii 2016 ani. Ok, let’s come back la subiectul nostru super califragilistic. Azi, la Mălini e joi, 30 octombrie 2014. Pe la ora prânzului, aud un sunet strident, urmat de o voce cristaplină ( e scris corect, cristaplină am vrut să scriu, să nu aud critici la adresa mea că nu mai închid paranteza rotundă): ,,haloooo’’. M-am gândit: ,,eh, iar verifică ăștia sirena de pe școală’’. Nu, nu era asta. Au urmat melodii, care mai de care mai ,,bengoase’’: manele, muzică populară ( răgușită, cadențată, de gioc bălțat), muzică dance, etc. Toată această muzică se auzea din curtea școlii. Evident, cineva s-a gândit să facă satului o bucurie și au dat drumul la maxim la minunile astea lirico-pestilențiale. Muzica se împletea cu vocile bucuroase ale copiilor. Piesa de rezistență a distracției a fost melodia ,,Sunt un cocalar’’, un cover ( foarte simpatic ca mesaj și interpretare). M-am întrebat ce naiba sărbătoresc distinsele personalități la ora aia a prânzului în curtea unei școli sătești. Aaa, am aflat după un timp: e vorba de sărbătoarea de Halloween. Doamnneee, cât de insensibil am putut fi! Numai un tip introvertit și necitit ca mine nu înțelege mesajul halloweenian, bucuria și imensa plăcere adusă de această sărbătoare. Desigur, puteau să facă și mama petrecerii fără să se audă la juma de kilometru manelele și cântecele de cocalari. Până la urmă școlile românești, chiar și cele de la sat au un alt scop, nu acela de a promova tradițiile atlantico-reptiliene sau poate că programa școlară impune astfel de activități cu caracter ,,cultural’’. Sunt sigur că un biet scriitor ca mine nu poate înțelege noile tendințe culturale ale satului românesc. Să vedem ce va urma. Că sărbători mai sunt, iar de manele e plin netul. La mulți ani sau ho-ho-ho ! Ori ,,ne dați sau nu ne dați’’? Nu mai știu cum naiba se zice de Halloween. Oricum, e precis azi Halloweenul, că anul trecut parcă a fost pe 31 nu pe 30 octombrie ? Măi să fie, e tare complicat! 

Eduard Dorneanu
Mălini 30 OCTOMBRIE 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului