Mălini

Miroase a floare de tei adusă din Pădurea Prisos. Aud cum fierbe apa într-un ceainic vechi. Voi mânca pâine neagră și gem de cireșe amărui. Mă așez pe cioata de păr de lângă fântână. Puii de găină aleargă printre firele de iarbă. Le arunc firimituri și aceștia se opresc din joaca lor nevinovată.
-Ce faci?, frate om, mă întreabă îngerul de pază.
-Arunc firimituri de pâine în iarbă, frate înger.
Întind îngerului o felie de pâine neagră. Acesta face boțuri din miezul pâinii, apoi aruncă totul în iarbă .
-Hahaha, râde îngerul de pază.
Miroase a floare de tei adusă din Pădurea Prisos. Satul meu, Mălini, e locul unde îngerii râd în fiecare dimineață. Sub binecuvântarea dimineții și a Marelui Camarad. . .

Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O zi fără tristețe să aveți

Mălini

Foresta Fălticeni – amintiri în verde și galben

În copilărie, nimic nu era mai important când venea vorba despre fotbal, ca rezultatele echipei Foresta Fălticeni. Nu conta că echipa din orașul situat la 25 de km de satul meu,Mălini, evolua în Divizia B sau Divizia C. Auzisem că în 1967, Foresta ajunsese în finala Cupei României. Eram atât de mândru că echipa din județul meu reușise o serie de victorii în fața unor echipe mari încât suportam cu stoicism ironiile dinamoviștilor, steliștilor și ai altor suținători ai unor echipe celebre care aveau un palmares deosebit. De-a lungul timpului, am fost la multe meciuri ale Forestei, inclusiv la meciul istoric cu Dinamo din ,,Groapă’’ încheiat cu incredibilul scor de 4-5. Din păcate echipa a fost desființată, iar numele Foresta Fălticeni a nu a mai fost afișat pe tabelele de marcaj ale stadioanelor.

Astăzi se împlinesc 48 de ani de la victoria Forestei Fălticeni în fața Rapidului. Această victorie califica echipa suceveană în finala Cupei României. Pentru mine, nu există succes mai important în fotbal repurtat de o echipă românească. La marginea terenului de ciment din curtea școlii din Mălini, am scris cu vopsea albă, acum vreo zece ani , numele echipei și data la care aceasta s-a calificat în finală. Acum, acolo a fost ridicată o monstruoasă sală de sport în care nu am intrat și nici nu voi intra vreodată. Amintirile în verde și galben au rămas. A rămas bucuria aceea a tribunii și ecoul lăsat de strigătele celor care au iubit această echipă. Pentru toate astea , mulțumesc Foresta Fălticeni ! Mulțumesc. . .

Eduard Dorneanu
Mălini 28 iunie   2015
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului

Mălini

A plouat toată noaptea. Ogoarele s-au răcorit. E ziua tricolorului, ziua celor trei culori care au însoțit în marile bătălii pe oștenii neamului nostru. Bunicul meu, Vasile Dorneanu, a luptat sub tricolor în iadul de la Mărășești. Acolo au căzut pentru țară și flăcăii satelor bucovinene, fala și mândria neamului nost'. Și tatăl meu, Neculai Dorneanu, a fost prins în evenimentele sângeroase ale istoriei, în timpul celui de-al doilea război mondial. Eram un copil când tata îmi povestea: ,, Tricolorul este sfânt pentru români. Culorile sale trebuie păstrate curate, fără steme, fără coroane ale unor regi care vin și pleacă. Tricolorul trebuie păstrat curat căci sfinte sunt culorile lui''.
A plouat toată noaptea. Deschid un caiet de desen folosit de mine acum patruzeci de ani, pe vremea când mergeam la grădinița din sat. Privesc desenele copilăriei : ursuleți, case, pomi, frunze , etc. Pe prima pagină am desenat un steag tricolor. Culorile sale sunt curate, așa cum tata m-a învățat cândva: ,,fără steme, fără coroane ale unor regi care vin și pleacă''.
A plouat toată noaptea. Fulgerele m-au ținut treaz, iar amintirile au fost balsam și lumină. Ogoarele s-au răcorit. Și sufletul meu. . .

Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O zi fără tristețe să aveți

Mălini

Mălini

SACRA EROTICA

Librării de unde puteți cumpăra cartea mea, ,,SACRA EROTICA '' : Librăriile Humanitas din București, Sibiu, Galați, etc http://www.libris.ro/sacra-erotica-eduard-dorneanu-TRA978-606-664-484-6--p904186.html http://www.libhumanitas.ro/sacra-erotica-eduard-dorneanu-tracus-arte-2015.html http://www.francoise.ro/sacra-erotica-eduard-dorneanu-904186-1-beletristica-poezie-1-p-1 http://www.okazii.ro/carti-beletristica/poezie/sacra-erotica-eduard-dorneanu-a174994424 http://clickshop.allshops.ro/produs/12988468/Sacra+Erotica+-+Eduard+Dorneanu.html http://www.adevarulshop.ro/poezie/tracus-arte/sacra-erotica-eduard-dorneanu/ etc..

Mălini

Mălini

Mălini

Mălini

Plouă. Deschid poarta dinspre drum și ies pe zoană. Lângă podeț, paște o iapă albă, grasă. Nu o alung, va pleca singură în scurt timp. Doi copii îmi arată un borcan mare plin cu grindele și boișteni ,,de bătaie'' . Zăresc și doi porcușori mai pricăjiți. Copiii au fost la răstocit pe râul Suha, iar acum se întorc acasă fericiți, mândri că au ,,capturat'' câțiva ,,monștri'' . Mâine se vor lăuda celorlalți puștani ai satului , iar amintirile acestea le vor rămâne vii până la sfârșitul tuturor zilelor.
Iapa albă trece dincolo de șușea și se îndreaptă către uliță. Plouă. E răcoare. Mă întorc în cerdac și privesc cerul. Nu e nicio stea pe cer. Nicio lumină. Binecuvântarea Domnului răcorește ogoarele satului meu, Mălini. Sub semn de întuneric. În raiul verdelui și al rugăciunii.

Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O noapte fără tristețe să aveți !

Mălini

Mălini

Mălini

Am găsit un ciob mare de oglindă pe prundișul dintre poiata găinilor și gardul de sârmă dinspre livadă. Ciobul este pe o parte negru, iar pe cealaltă pare ca nou. Ce pot face cu un fragment de oglindă? Nu îl arunc. Îl las în livadă, lângă Vișinul Bătrân. Poate că lumina lunii îi va închide rănile.
Mă așez pe cioata de lemn și ascult țipetele păsărilor de noapte. Noaptea închide ferestrele satului meu, Mălini. Aștept ca liniștea să fie stăpână pentru a putea să aud și vuietul venit dinspre prunduri al apelor Suhăi. O pasăre țipă undeva în verdele Ioanei, cireșul de pe hat. Fâșcâi. Pasărea îmi răspunde. Fâșcâi din nou. Pasărea zboară și se așază aproape de mine pe o creangă a lui Oblio, mărul pădureț. Mă bucur. Îmi plac păsările de noapte . Mă ridic și mai fâșcâi odată. Fericit.

Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O noapte fără tristețe să aveți !

Cronica mea, ,,Grup statuar cu valize şi chitarişti bosumflaţi'' în Revista Cultura - NR. 520 din 13-Junie-2015

http://revistacultura.ro/nou/2015/06/grup-statuar-cu-valize-si-chitaristi-bosumflati/

Mălini

SACRA EROTICA

Puteți cumpăra cartea mea și de aici
 : http://www.libris.ro/sacra-erotica-eduard-dorneanu-TRA978-606-664-484-6--p904186.html

Mălini

S-a răcit vremea la Mălini. Am reușit să înfig haragii pentru fasole. Majoritatea nu sunt de alun ci harțapele cărora le-am ascuțit vârful. Cel mai greu a fost să fac găuri în ogor. Dacă nu ar fi plouat, ranga nu ar fi putut face loc pentru ,,sulițele'' de lemn.
Îmi șterg palmele de iarba de umbră din livadă. Găsesc fragi sălbatici lângă micul cireș. Nu sunt mulți dar au un gust tare fain. Îi adun în șapcă. Mă așez pe cioata de lemn și privesc cum apune soarele. Simt o arsură în piept . Încă o zi primește binecuvântarea Marelui Camarad. Încă o noapte acoperă cu mătase neagră mormintele celor dragi. 
Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O noapte fără tristețe să aveți !

Mălini

Plouă la Mălini. Puii de găină s-au ascuns sub cerdac. Ploaia este o binecuvântare care aduce bucurie fraților pomi, ogoarelor, imașurilor, pădurilor. Sper ca ploaia să dureze măcar câteva ore. Deși am un uriaș abces dentar ies pentru o clipă în curte și las ploaia să îmi mângâie trupul și sufletul. Mă întorc în cerdac. Tricoul meu negru e ud, dar sunt fericit de parcă aș fi trecut nevătămat printre Scylla și Caribda. Mă așez pe băncuța de lemn din cerdac și sorb din ciocolata caldă. Ploaia dă semne că vrea să se oprească.
-Nu te opri soră ploaie, nu te opri.
Fulgeră deasupra Pădurii Prisos. Plouă la Mălini. Plouă.

Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O zi fără tristețe să aveți !

Mălini

Fulgeră undeva înspre Răsărit. Afară s-a răcorit dar încă nu plouă. Beau suc de lămâie și simt că mă ustură în gât. Deschid portițele cerdacului și mă așez pe prag, pe un țol de cordele. Lângă Regina Tuia, unul dintre aricii care locuiesc sub cerdac mănâncă nu știu ce. Fulgerele se întețesc. Îmi dau jos tricoul. Nu mi-e frică de țânțari, lilieci sau animale veninoase. Ariciul pleacă înapoi sub cerdac. Îngerul de pază mută ghiveciul micului cactus și mă întreabă încet:
-Ți- e sete frate om?
Zâmbesc. Îi privesc aripile. Ascult tunetele. Ascult.

Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O zi fără tristețe să aveți !

Mălini

Mălini