Am găsit un ciob mare de oglindă pe prundișul dintre poiata găinilor și gardul de sârmă dinspre livadă. Ciobul este pe o parte negru, iar pe cealaltă pare ca nou. Ce pot face cu un fragment de oglindă? Nu îl arunc. Îl las în livadă, lângă Vișinul Bătrân. Poate că lumina lunii îi va închide rănile.
Mă așez pe cioata de lemn și ascult țipetele păsărilor de noapte. Noaptea închide ferestrele satului meu, Mălini. Aștept ca liniștea să fie stăpână pentru a putea să aud și vuietul venit dinspre prunduri al apelor Suhăi. O pasăre țipă undeva în verdele Ioanei, cireșul de pe hat. Fâșcâi. Pasărea îmi răspunde. Fâșcâi din nou. Pasărea zboară și se așază aproape de mine pe o creangă a lui Oblio, mărul pădureț. Mă bucur. Îmi plac păsările de noapte . Mă ridic și mai fâșcâi odată. Fericit.
Mă așez pe cioata de lemn și ascult țipetele păsărilor de noapte. Noaptea închide ferestrele satului meu, Mălini. Aștept ca liniștea să fie stăpână pentru a putea să aud și vuietul venit dinspre prunduri al apelor Suhăi. O pasăre țipă undeva în verdele Ioanei, cireșul de pe hat. Fâșcâi. Pasărea îmi răspunde. Fâșcâi din nou. Pasărea zboară și se așază aproape de mine pe o creangă a lui Oblio, mărul pădureț. Mă bucur. Îmi plac păsările de noapte . Mă ridic și mai fâșcâi odată. Fericit.
Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O noapte fără tristețe să aveți !
O noapte fără tristețe să aveți !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu