ÎNGHEȚATĂ CU AROMĂ DE MOAȘTE

Sunt zile când îmi doresc să fiu cum a fost Ulise cândva : legat de catargul unei corăbii, cu urechile înfundate cu dopuri de ceară. Asta se întâmplă de Crăciun, Paște, 1 iunie, ziua națională și în alte câteva zile. Oameni care zi de zi sunt gata să te vândă pentru un litru de benzină sau un sărut halit de la o prostituată se transformă brusc în persoane nemaipomenit de sensibile, în ,,sfinți’’ hasekiano-muciferieni. O astfel de ,,metamorfoză ’’ are loc și de 1 iunie. La început se vorbește despre copii, cadouri și petreceri, apoi unii adulți încep să explice lumii întregi cum stă treaba ,,cu copilul din ei’’. Unele dudui își închipuie că păstrează un hectar de inocență în labirintul hedonist al existenței, iar unii domni se bucură de puritatea păstrată la loc sigur într-un seif păzit de halbe de bere, mesaje de la amante și note de plată neonorate. Ei bine, cea mai faină imagine a acestei mega-ipocrizii poate fi văzută pe rețelele de socilizare. Acolo, statusurile penibile ard privirea dependenților de laude și a narcisiștilor. Copiii? Ei da, e ziua lor firește, dar adulții trebuie să își ia partea ipo-leului. E o zi prielnică pentru laude și automulțumire. Ce pot să spun celor care sărbătoresc,, copilul din ei’’ ? Luați-vă, fraților o înghețată, Una huge, cu aromă de moaște. Și duceți-vă, unde meritați. De-ar trece și ziua asta. Of...

Eduard Dorneanu
Mălini  1 iunie   2015
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului