Mălini

Plouă. Deschid poarta dinspre drum și ies pe zoană. Lângă podeț, paște o iapă albă, grasă. Nu o alung, va pleca singură în scurt timp. Doi copii îmi arată un borcan mare plin cu grindele și boișteni ,,de bătaie'' . Zăresc și doi porcușori mai pricăjiți. Copiii au fost la răstocit pe râul Suha, iar acum se întorc acasă fericiți, mândri că au ,,capturat'' câțiva ,,monștri'' . Mâine se vor lăuda celorlalți puștani ai satului , iar amintirile acestea le vor rămâne vii până la sfârșitul tuturor zilelor.
Iapa albă trece dincolo de șușea și se îndreaptă către uliță. Plouă. E răcoare. Mă întorc în cerdac și privesc cerul. Nu e nicio stea pe cer. Nicio lumină. Binecuvântarea Domnului răcorește ogoarele satului meu, Mălini. Sub semn de întuneric. În raiul verdelui și al rugăciunii.

Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O noapte fără tristețe să aveți !