Foresta Fălticeni – amintiri în verde și galben

În copilărie, nimic nu era mai important când venea vorba despre fotbal, ca rezultatele echipei Foresta Fălticeni. Nu conta că echipa din orașul situat la 25 de km de satul meu,Mălini, evolua în Divizia B sau Divizia C. Auzisem că în 1967, Foresta ajunsese în finala Cupei României. Eram atât de mândru că echipa din județul meu reușise o serie de victorii în fața unor echipe mari încât suportam cu stoicism ironiile dinamoviștilor, steliștilor și ai altor suținători ai unor echipe celebre care aveau un palmares deosebit. De-a lungul timpului, am fost la multe meciuri ale Forestei, inclusiv la meciul istoric cu Dinamo din ,,Groapă’’ încheiat cu incredibilul scor de 4-5. Din păcate echipa a fost desființată, iar numele Foresta Fălticeni a nu a mai fost afișat pe tabelele de marcaj ale stadioanelor.

Astăzi se împlinesc 48 de ani de la victoria Forestei Fălticeni în fața Rapidului. Această victorie califica echipa suceveană în finala Cupei României. Pentru mine, nu există succes mai important în fotbal repurtat de o echipă românească. La marginea terenului de ciment din curtea școlii din Mălini, am scris cu vopsea albă, acum vreo zece ani , numele echipei și data la care aceasta s-a calificat în finală. Acum, acolo a fost ridicată o monstruoasă sală de sport în care nu am intrat și nici nu voi intra vreodată. Amintirile în verde și galben au rămas. A rămas bucuria aceea a tribunii și ecoul lăsat de strigătele celor care au iubit această echipă. Pentru toate astea , mulțumesc Foresta Fălticeni ! Mulțumesc. . .

Eduard Dorneanu
Mălini 28 iunie   2015
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului