APOTEOZĂ

în seara asta voi dormi împreună cu ioana pe o haină îngheţată 
afară 
lângă un foc în care ard lemne de cireş şi cerceafuri însângerate

cioplesc o cruce de gheaţă
parcă aş fi căpetenia celor şaisprezece barcagii de pe râul eunoss
îmi trec palmele prin flacăra galbenă a focului
ce faci eduard strigă ioana
ai chef de apoteoză chiar acum când luna este în balanţă
opreşte-te
ascunde safirele albastre în cutia de transplant şi minimalizează suferinţa
printr-un gest melodramatic steril

ioana se dezbracă
de pielea ei se lipesc afişe din care zâmbesc cinci sute optzeci şi opt de animale şchioape
o ating pe sâni la confluenţa dintre penumbră şi secetă
lemnele de cireş trosnesc iar ioana îşi înfige visele
în rănile mele

mi s-au aprins braţele pleoapele pieptul
aşa da eduard strigă din nou ioana
acum ne putem ascunde sub o haină îngheţată
acum da


Eduard Dorneanu
Mălini-27 ianuarie 2014


Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.