Există mii de teorii care explică de ce România a avut parte numai de necazuri de-a lungul timpului. Unele dintre ele sunt emise de oameni foarte inteligenţi şi sunt credibile, altele însă par a fi ridicole sau absurde. Iată un scurt rezumat : România este monitorizată de ,,iluminaţi'' care au interese de bla, bla, ruşii, americanii şi chinezii au oameni în toate structurile politice şi încearcă cu disperare să fie cât mai influenţi posibil, arabii negociază pe ascuns când cu puterea când cu opoziţia deoarece au interese în nu ştiu care domenii, extratereştrii sunt printre noi, iar majoritatea oamenilor politici sunt de fapt coordonaţi de ei, Liga Crescătorilor de Rinoceri negociază pe ascuns încă de pe vremea lui Decebal cumpărarea a trei sferturi din ţară, inclusiv a penitenciarelor, sălilor de sport şi a palatelor cu turnuleţe. Toate aceste teorii ar putea entuziasma pe cineva care îşi doreşte ,,Zmeura de aur'' sau pe consătenii lui Quark din Star Trek dar în nici un caz pe o persoană care respiră în fiecare zi în spaţiul mioritic.
Astăzi, spre surprinderea mea am auzit una dintre cele mai ridicole teorii, mult peste cele amintite de mine mai sus. O doamnă care s-a autointitulat regina Cleopatra a ajuns la concluzia că România a avut şi are necazuri deoarece în majoritatea posturilor de conducere au ajuns ,,băieţi de la ţară''. Dispreţul cu care aceste ,,distinse'' persoane (Cleo și amicii ei) vorbeau despre cei născuţi la sat m-a uimit peste măsură. Dumnealor afirmau că generalii, atât cei din armată cât şi cei din servicii s-au născut la ţară, politicienii la fel, mă rog marea lor majoritate. Deasemeni am aflat că şi cultura ar suferi pentru că mulţi dintre scriitori . . .s-au născut la ţară. Am încercat să protestez, ba chiar am dat arhicunoscutele exemple ale marilor oameni de stat sau ale scriitorilor de geniu născuţi la ţară. Mi s-a răspuns că numai un frustrat nu realizează că tot răul acestei ţări provine din faptul că sătenii au invadat posturile din guvern şi cultura. Mi-am dat seama că nu are sens să mă cert. Nu mi-am închipuit că statutul de sătean este echivalent cu cel de ,,duşman al poporului''. Deşi îmi stăteau pe limbă câteva cuvinte de dulce nu am mai spus nimic.
După o astfel de aventură nu mai are sens să mă mir dacă mâine cineva se va revolta împotriva celor care au ochi căprui, părul lung sau degetul al doilea de la picioare mai lung decât primul. Şi nici dacă ,, un creier genial'' va cere ca noi, cei de la ţară, să fim primiţi în oraşe doar pe bază de paşaport. Pentru binele Cleopatrei şi al prietenilor ei.
Eduard Dorneanu
Mălini-29 ianuarie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu