MĂLINI-VOLUMUL 1 –CAPITOLUL 27

Pământul este moale și ud. Ridic ranga și o infig cu putere în moliciunea neagră a livezii. Înfig aracii pentru fasole. Pentru fasolele boambe. Pentru cele pestrițe. Fasolea de lună nu are nevoie de araci. Ridic din nou ranga și lovesc pământul răbdător al livezii. Ranga trece prin mijlocul unui mușuroi de furnici negre și se oprește într-o rădăcină de vișin.

-Of!, rădăcinile astea.

Pământul din apropierea gardului de sârmă este mai moale, dar cel din mijlocul livezii este pietros, greu de lucrat. În fiecare an, lama plugului scoate la suprafață mii de pietre de dimensiuni mici.

-E grea ranga?, frate om, mă întreabă Oblio, mărul pădureț.

-Nu e grea, frate pom. Mă încurcă rădăcinile pomilor tăiați. Deși pomii nu mai sunt în viață, rădăcinile lor luptă cu hârlețele, cu sapele cu ranga.

-Așa sunt pomii, frate om. Lasă semne. Unele putrede, altele mai vii.

-Știu, frate pom. Am găsit astfel de semne în pământul livezii mele.

Înfig și ultimul arac. Las ranga lângă gard și plec să cumpăr pâine. În fața magazinului, doi săteni vorbesc cu voce tare despre un meci de fotbal. Ambii stau rezemați de biciclete și par foarte supărați.

-Api cum naiba sî nu îșî dăi șăpica di pi cap dacî sî cânta imnu’ țării, spune unul dintre ei. Adica tăți ceilalți o putut sî îșî dăi ci aveau pi cap numa’ el nu, cî el ari ochi bulbucațî și fimee cari vindi giucători.

Am înțeles imediat că vorbeau despre finala Cupei României la fotbal. Ceea ce spune consăteanul meu este cât se poate de adevărat.

-Îs plini di bani, spune și celălalt. Nu îi măi intereseazî di țarî șî di oamini. Numa’ bani li trebe. Api dacî ari miliardi di lei pi lunî salariu’ ! Măi ari el respect pentru ceva?

-N-ari, bre omuli. Șî sî ti măi întreb eu ceva. Da di ci stăm noi cu gura cascatî cân’ i un meci? Da’ ci ni dă nouî dacî bati o echipă or’ alta? O vinit i sî ni întrebi dacî avem ci mânca or dacî avem lemni pentru la iarnî?

-Ni cred proști, uăi. Crecî nici la bisericî nu merg aiștia.

-Nu merg, vezi di triabî. Nici sî să roagi nu știu. Numa’ sî numiri bani.

-Păgâni, dă-i dracului.

-Așăi, uă.

Unul dintre ei scoate un pachet de țigări și își aprinde o țigară. Îl servește și pe celălalt. Fumează și vorbesc apăsat, cu multă tristețe.

-Eu când aud imnu’ mă ridic în chicioari șî îi pun și pi copchii sî facî asta. Doarî i imnu’ nost.

-Ti ridici tu în chicioari acasî când cântî imnu’ la televizor?

-Da, ci nu mă crezi?

-Nu ti cred, uăi. Aiasta i o minciunî. Eu nu mă ridic.

-Uăi dacî mă faci mincinos îțî dau o bastârcî în bot di ti ie dracu!, prostu’ naibii. Nu mă fă cî ti bat di ti chiși pi tine.

-Uăi ai grijî cum vorghești cî ti caftesc di ti adunî cu măturoiu’.

Cei doi continuă cearta. Aprind alte țigări. Pe șosea trece o mașină albastră. La vreo douăzeci de metri de noi, mașina intră în șanț. Aștept câteva minute. Nu iese nimeni din mașină.

-Ăi fo’ tu la mini în casă când să cânta imnu’ ? Ăi văzut tu cî eu nu m-am ridicat în chicioari?

-Uăi, tu ești normal la cap? Cini dracu’ să ridicî în chicioari când cântî imnu’, uăi? Aiasta i așă, pi stadion , nu acasî.

-Uăi tu vrei batai, nu ti lășî. Amu ti pocnesc.

-Ia fă-ti încoaci sî ti învăț minti, prostalăuli.

Oamenii continuă cearta deși la câțiva metri de noi, mașina albastră stă cu botul înfipt în șanț.

-Nu mergem să vedem ce e cu ăia din mașină?, întreb eu pe cei doi.

-Da’ ci i-am pus eu sî intri în șanț? răspunde unul dintre consăteni.

-Ci i ar sări sî mă agiuti pi mini?, mă întreabă al doilea.

Îi las să se certe și mă duc la mașină. La volan e un puști care nu cred să aibă optsprezece ani. În dreapta lui e un alt puști. Ambii par foarte speriați. Pe bancheta din spate sunt două puștoaice îmbrăcate ca de club: fuste mini, tricouri mulate. Cei patru se dau jos din mașină. Par speriați și vorbesc foarte urât.

-Bă, mufă, spune șoferul prietenului său. Ce dracu fac eu acum? Cum scot mașina de aici ?

-Am zis eu să nu venim cu ei, spune una dintre fete. Nu sunt buni nici la pat, nici la șofat. Băi cocalarilor, mai bine ma duc cu vibratorul la petreceri decât cu voi.

-Băi, coardo, nu o termini? Poate vrei să îți umflu botul, parașuta dracului.

Puștanii continuă cearta. Consătenii mei la fel.

-Tu nici sî citești nu știi. Amu te-i făcut mare patriot șî stai în chicioari la imn. Dute-n paieli meli de prost.

-Uăi dacî ti belesc aicia în drum îi ghini? Uăi nu mă fă câ ti bat di crăchi.

Încerc să intru în vorbă cu puștii.

-Hai să scoatem mașina din șanț. E mai bine să nu vină poliția. Văd că nu sunt pagube.

-Nu pot cocalarii ăștia să ridice mașina, spune una dintre fete. Au tras pe nas marfă proastă. Nici la pantaloni nu s-au putut descheia. Vai de ei că nu au nici cap nici maț.

-Morții mătii de parașută, vrei să îți rup dinții aici?, se supără șoferul.

-Hai să încercăm, totuși.

Îi strig pe consăteni și le cer ajutorul. Aceștia refuză și continuă se se certe. Fetele au ciorapii rupți și se vede că au făcut pe ele de frică.

-La trei, toată lumea împinge mașina, spun eu. Hai!, unu’, doi, trei.

Scoatem mașina din șanț. Șoferul verifică daca poate pleca. Totul pare în ordine.

-Băi mufelor!, nu îmi găsesc mobilul, strigă unul dintre puștani, nu șoferul. Ăia doi țărani care se ceartă l-au furat.

-Ăia nici nu au fost pe aici, spun eu. Nu aveai niciun mobil, drogatule.

Cei doi consăteni se apropie de noi.

-Băi țăranilor să îmi dați mobilul că mă duc la poliție, băi.

-Tu-ți mortî măti di cocalar!, înjură unul dintre consăteni. Cini ț-o luat rabla ta di mobil prostani’ ?

Puștanul primește un pumn și cade în șanț. Se ridică imediat și intră speriat în mașină. Mașina cu puști drogați pleacă înspre oraș.

-Uăi animaluli, dacî îți zîc ominești cî eu mă ridic în chicioari api așă i.

-Ti bat di ti ie dracu’, uăi. O pățăști tu cu mini.

Îi las pe cei doi să se certe. Intru în curte și îmi aduc aminte de cele două pâini cumpărate de mine de la magazin. Nu le mai găsesc. Îmi amintesc că le-am dat uneia dintre cele două fete să le țină în timpul cât i-am ajutat pe puști să scoată mașina din șanț. Fata a plecat la oraș  cu pâinea mea cu tot.

-Fie primit!, spun eu și mă așez pe banca de lemn din cerdac.

Privesc cum se adună norii deasupra Pădurii Prisos. Poate că va ploua. Poate.

Eduard Dorneanu
Mălini 6 iunie 2014

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.