Regretul lui Johnny Al Pussein

Îl știți pe Johnny Al Pussein ? Bănuiesc că nu. Despre nenea ăsta se spune că a fost un nomad vesel. Nu se știe exact unde și cum a murit. Unii spun că a făcut un accident vascular după ce a participat la un recital de poezie postmodernistă românească, alții jură că l-au văzut cum a fost înjunghiat pentru că a scris cu creta ,, Salut-o pe Madonna din partea mea’’ pe sicriul cu moaște al sfântului nu știu care, iar alții sunt siguri că Al Pussein a fost ars pe rug de mafia celor care închiriază locuri de veci pe facebook.
Oricum, Johnny a murit supărat. De ce? Nomadul a avut un vis la care a ținut în mod deosebit. El a vrut să găsească țara în care urmează să se contruiască o catedrală atât de uriașă încât la umbra ei credința pare o buruiană țepoasă. Nu a avut baftă. A mai vrut să aparțină acelui creștinism căruia Dumnezeu trimite de Paște, lumină direct din cer. Nu s-a putut. Lumânarea lui a rămas stinsă, așa că a rămas ateu.
Cam asta am auzit despre Johnny, nomadul. Despre morți, numai de bine. Despre catedrale, moaște și lumini care vin din cer la comanda unor domni bărboși nu îmi pot permite să scriu. Nu de alta, dar după moartea lui Johnny, orice frază poate fi interpretată ca un îndemn la furtul de taragoturi ( ăsta e pluralul de la taragot, nu vă uitați urât) sau la fracționarea huniunilor cu scop laudativ.

Eduard Dorneanu
Mălini 1 iunie

Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.