Ați
observat că după fiecare mare nenorocire ( naufragii, atentate, cutremure, etc)
apar indivizi sau familii care se laudă că în ultima clipă s-au răzgândit și nu
au mai plecat cu avioanele care urmau să se prăbușească, nu s-au îmbarcat pe
navele care urmau să se scufunde sau nu au mai vizitat Turnurile atacate de
teroriști. După ce ascult și privesc astfel de personaje, singura senzație pe
care pot să o am este aceea de greață.
Ieri,
imediat după ce televiziunile au transmis vestea că în Ucraina s-a prăbușit un
avion care avea aproape 300 de oameni la bord, o familie de scoțieni a dat un
interviu care a făcut ocolul lumii. Oamenii afirmau că au vrut să se călătorească
exact cu avionul prăbușit, dar ceva , nu am înțeles ce, i-a făcut să se
răzgândească. Cred că astfel de apariții sunt total nepotrivite în asemenea
momente. Am observat și la televiziunile de știri românești că atunci când
moare o personalitate, apar imediat câteva personaje ( mereu aceleași) care în
loc să vorbească despre decedați se laudă cu tot felul de realizări de care
nimeni nu este interesat.
Cameleonii
ar face orice pentru a ieși în evidență. Apariția lor nu valorează nici cât o
cafea rece băută după o noapte de nesomn. Despre rușine nu putem discuta.
Oamenii care cred că pot face troc cu Dumnezeu nu știu ce înseamnă rușinea,
conștiința sau demnitatea. Și ca să parafrazez : ,,secolul 21 va fi cameleonic
sau nu va fi deloc.’’ Și, culmea, s-ar putea să am dreptate. Pe deplin.
Eduard Dorneanu
Mălini 18 iulie 2014
Mălini 18 iulie 2014
Acest material
este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială
sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu