Ruxandra se
așază pe o banca albastră
oftează
discuția
dintre noi este fracturată de nori cu dezvoltare verticală stereotipuri
dinamice
și umbra
unui hamac pe jumătate topită de căldura sahariană
da
ruxandra te aud spun eu
pot
folosi corect respirația din diafragmă
telefonul
meu este defect sau nu știu
poate că
a trecut pe lângă tine un cortegiu care trebuie să ajungă
la
romilly-sur- seine
ruxandra
râde
nu te aud
eduard am buzunarele pline de corcodușe
dacă mă
întreabă cineva ce am acolo ce crezi că voi spune
că e
armata ta de teracotă ruxandra
asta vei
spune
nu te aud
eduard
ești
cumva în căutarea unui filon arhaic al tristeții
sapi în
penumbră ca un soldat mutilat înainte de bătălie
răspunde
ce faci
o doamne
ruxandra iar nu se aude nimic
las
telefonul și îmi cuprind fața în palme
acum te
văd printre degete ruxandra
ești zâna
corcodușelor fată frumoasă
de asta
cuvintele tale se pierd între dunăre și mălini
Eduard Dorneanu
Mălini 11 iulie 2014
Mălini 11 iulie 2014
Acest material
este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială
sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu